SIMFONIC, -Ă, simfonici, -e, adj. Care ține de simfonie; cu însușirile simfoniei. Postul de radio transmite o excelentă muzică simfonică. STANCU, U.R.S.S. 153. ◊ Fig. Prin valuri spumegoase ce-n giuru-i se alină, Cîntînd o melodie simfonică, marină, Ajunge Lia grabnic la insula dorită. ALECSANDRI, P. III 317. ◊ (Adverbial) O introducere muzicală... ar trebui să expună simfonic toate ideile din piesă. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 499, 4/2. (Fig.) E trist!... pe masă arde o candelă albastră și viforul, simfonic, îmi cîntă la fereastră. DEMETRESCU, O. 57.