12 definiții pentru simbriaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMBRIÁȘ, -Ă, simbriași, -e, s. m. și f. (Pop. și fam.; rar la f.) Salariat. [Pr.: -bri-aș] – Simbrie + suf. -aș.

SIMBRIÁȘ, -Ă, simbriași, -e, s. m. și f. (Pop. și fam.; rar la f.) Salariat. [Pr.: -bri-aș] – Simbrie + suf. -aș.

SIMBRIÁȘ, -Ă, simbriași, -e, s. m. și f. 1. (Astăzi mai ales figurat) Persoană angajată cu simbrie. După ce vreun an de zile i-a fost simbriaș, Pîrcălabu... a venit iarăși în București. PAS, Z. IV 168. ◊ Fig. Cine a zvîrlit vorba aceea nu putea să fie decît simbriaș al vrăjmașului. PAS, Z. II 217. 2. (Învechit) Soldat mercenar. (Cu pronunțare regională) Califul, intrînd înlăuntru, văzu o mulțime de slugi, robi și sîmbrieși. GORJAN, H. II 107. ◊ (Adjectival) Radu-vodă strînsese multă oaste sîmbriașă. ISPIRESCU, la CADE. 3. Sîmbraș. (Cu pronunțare regională) Cei ce se întovărășesc [la plugărie] iau numele de sîmbrași sau sîmbriași. PAMFILE, A. R. 46.

SIMBRIÁȘ ~ă ( ~i, ~e) m. și f. înv. Persoană angajată cu simbrie; lefegiu. /simbrie + suf. ~aș

simbriáș, -ă s. (d. simbrie). Om plătit cu o simbrie, lefegiu. Sîmbraș. Adj. Oaste simbriașă, oaste mercenară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simbriáș (pop., fam.) (-bri-aș) s. m., pl. simbriáși

simbriáș s. m. (sil. -bri-aș), pl. simbriáși

simbriáșă (rar) (-bri-a-) s. f., g.-d. art. simbriáșei; pl. simbriáșe

simbriáșă s. f. (sil. -bri-a-), g.-d. art. simbriáșei; pl. simbriáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SIMBRIÁȘ s. v. angajat, mercenar, salariat, slujbaș.

simbriaș s. v. ANGAJAT. MERCENAR. SALARIAT. SLUJBAȘ.

Intrare: simbriaș
  • silabație: -bri-aș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simbriaș
  • simbriașul
  • simbriașu‑
plural
  • simbriași
  • simbriașii
genitiv-dativ singular
  • simbriaș
  • simbriașului
plural
  • simbriași
  • simbriașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)