SIMBRIAȘ, -Ă, simbriași, -e, s. m. și f. 1. (Astăzi mai ales figurat) Persoană angajată cu simbrie. După ce vreun an de zile i-a fost simbriaș, Pîrcălabu... a venit iarăși în București. PAS, Z. IV 168. ◊ Fig. Cine a zvîrlit vorba aceea nu putea să fie decît simbriaș al vrăjmașului. PAS, Z. II 217. 2. (Învechit) Soldat mercenar. (Cu pronunțare regională) Califul, intrînd înlăuntru, văzu o mulțime de slugi, robi și sîmbrieși. GORJAN, H. II 107. ◊ (Adjectival) Radu-vodă strînsese multă oaste sîmbriașă. ISPIRESCU, la CADE. 3. Sîmbraș. (Cu pronunțare regională) Cei ce se întovărășesc [la plugărie] iau numele de sîmbrași sau sîmbriași. PAMFILE, A. R. 46.