sicrin¹ sn vz scrin

sicrin² sn vz sicriu

SECRIU s. n. v. sicriu.

sacriu sn vz sicriu

săcrei sn vz sicriu

săcri sn vz sicriu

săcrii sn vz sicriu

săcrin sn vz sicriu

săcriu sn vz sicriu

sâcrin^[1] sn vz sicriu

sâcriu sn vz sicriu

scarin sn vz sicriu

scrin sn [At: (a. 1711) URICARIUL, XI, 219 / V: (înv) ~ă sf, ~iu (Pl: scrinii), sicrin sn / Pl: ~uri și (înv) ~e / E: rs скрин, скриня, lat scrinium, mg szekrény] 1 Mobilă în formă de dulăpior de înălțime medie, prevăzută cu mai multe sertare suprapuse, în care se păstrează mai ales lenjerie Si: comodă. 2 Lădiță mică (sau casetă) (căptușită cu mătase, catifea etc.), în care se păstrează bani, obiecte de preț etc.

scrină sf vz scrin

scriniu sn vz scrin

secrei sn vz sicriu

secrin sn vz sicriu

secriu sn vz sicriu

sicrei^[1] sn vz sicriu

sicrid sn vz sicriu

sicriu sn [At: VARLAAM, C. 408 / V: (îrg) ~in, sâcriin^[1], sâc~, sac~, săcrei (Pl: săcrei), săc~, secrin, sec~ (Pl: secriuri și secrie), (reg) săcri, săcrii, săcrin, scarin, (îvr) ~rei, ~rid, secrei / Pl: ~ie, ~uri / E: mg szekrény] 1 (Îvp) Dulap¹ (1). 2 (Îvp) Ladă. 3 (Îvp; spc) Cutie¹ (1). 4 (Îvp) Sertar (1). 5 (Îs) ~l legii Chivot (7). 6 Obiect în formă de ladă, de lemn sau de metal, cu un capac (detașabil) care acoperă lada în care este așezat mortul pentru a fi înmormântat Si: coșciug, (rar) sarcofag, (îvp) r'aclă, (pop) scândură, tron², (reg) brad, copârșeu, coș, jgheab, ladă, sălaș. corectat(ă)

SCRIN, scrinuri, s. n. 1. Dulăpior cu mai multe sertare suprapuse, în care se ține mai ales rufărie; comodă. Trecu prin camere cu aceleași scoarțe vechi... cu divanuri, cu scrinuri vechi. DUMITRIU, B. F. 44. Ea desface scrinul antic, trage-ncetinel saltarul. IOSIF, PATR. 62. Fură cheile... deschide scrinul și scoate bani. GHEREA, ST. CR. II 188. ◊ Fig. Cînturilor mele zic adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mîna ei cea rece. EMINESCU, O. I 184. 2. (Rar) Lădiță, cutie (căptușită cu mătase sau cu catifea) în care se păstrează bijuterii. În dimineața cînd a hotărît, a dus scrinurile plușate cu bijuterii. C. PETRESCU, C. V. 353.

SICRIU, sicrie, s. n. 1. Obiect în formă de ladă, de obicei de lemn, în care se așază mortul pentru a fi înmormîntat; cosciug, raclă. Privește cu luare-aminte în groapa unde e coborît sicriul tatălui său. SADOVEANU, E. 258. În lumina lină a după-amiezii... trecea lin dricul alb, cu sicriul alb, sub coroanele albe. C. PETRESCU, O. P. I 72. Nu-mi trebuie flamuri Nu voi sicriu bogat. EMINESCU, O. I 216. 2. Ladă, cutie. Acum mobilele au plecat închise în sicrie de lemn. C. PETRESCU, C. V. 356. Sicriul cel în care se dădea orz la cai... sta în preajma fîntînii într-o rînă și spart la o coastă. SADOVEANU, F. J. 228. ♦ Scrin, dulap. – Variante: (învechit) săcriu (CREANGĂ, P. 323, NEGRUZZI, S. I 32), secriu (ALECSANDRI, P. II 121, NEGRUZZI, S. I 11), sicrin (ODOBESCU, S. II 236) s. n.

comodă-scrin s. f. 1973 Scrin cu funcție de comodă ◊ „Pe comoda-scrin Domnica și-a instalat computerul.”; v. bibliotecă-vitrină (din comodă + scrin)

SCRIN ~uri n. 1) Dulap mic, cu mai multe sertare suprapuse, în care se păstrează lenjeria; comodă. 2) Cutie mică căptușită și ornamentată în care se păstrează bijuterii. /<rus. skrin, lat. scrinium

SICRIU ~e n. Ladă de formă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; coșciug. [Sil. si-criu] /<ung. szekrény

scrin n. comodă.

sicriu n. Mold. 1. ladă, cutie de lemn: biblioteca uitată în sicriul ei NEGR.; Sicriul legii, chivotul; 2. coșciug: ne pune în încăperea aceluiaș sicriu EM. [Vechiu-rom. secriu = ung. SZEKRÉNY, ladă (din lat. SCRINIUM; pentru sensul 2, cf. coșciug].

săcrín și -íŭ V. secriŭ.

scrin n., pl. urĭ (lat. *scrinum, îld. scrinium, cutie, lădiță; it. scrigno, pv. escrin, escrinh, esclin, fr. écrin, sp. escrifio. D. lat. vine germ. schrein; ung. szekrény [V. secriŭ]; d. rom. vine bg. skrin, srb. skrinja). Un fel de dulap înalt de vre-un metru și ceva compus din 3-4 sertare mari în care se țin maĭ ales rufe. – Fals comódă.

secriŭ n., pl. ĭe și urĭ (ung. szekrény, ladă. V. scrin). Ladă (cufăr) de lemn (Mold.). Ladă de pus morțiĭ (coșcĭug, raclă, tron, copîrșăŭ). Secriu legiĭ, chivotu, arca alianțeĭ. – În Mold. sud secriŭ, în nord săcriŭ. În Munt. sicriŭ. Vechi -criĭ. La Hațeg săcrin, ladă obișnuită.

sicríŭ V. secríŭ.

scrin s. n., pl. scrinuri

sicriu (desp. si-criu) s. n., art. sicriul; pl. sicrie

scrin s. n., pl. scrinuri

sicriu (si-criu) s. n., art. sicriul; pl. sicrie

scrin s. n., pl. scrinuri

sicriu s. n. (sil. -criu), art. sicriul; pl. sicrie

sicriu

scrin, -nuri.

sicriu, -crie.

scrin (-nuri), s. m. Comodă, mobilă cu rafturi. – Mr. scriná. Sl. skrina, skrinija, prin intermediul bg., rus. skrin (Miklosich, Fremdw., 126; Tiktin; Densusianu, Rom., XXXIII, 285), cf. alb. skrinë (Meyer 385), mag. szekrény; este dubletul lui sicriu (var. înv. secriu, sàcriu), s. n. (înv., cutie, ladă; coșciug), din mag. (Cihac, II, 575; Gáldi, Dict., 97). Der. directă din lat. scrinium (Diez, Gramm., I, 281; Cihac, I, 281; Koerting 8525) nu este posibilă. – Der. scrinier(iu), s. m. (înv., arhivar).

SCRIN s. comodă, (înv.) sicriu, șifonier. (~ cu două sertare.)

SICRIU s. v. comodă, cufăr, cutie, dulap, garderob, ladă, scrin, sertar, șifonier.

SICRIU s. coșciug, (rar) sarcofag, (înv. și pop.) raclă, (pop.) scândură, (reg.) brad, casă, (Transilv. și Ban.) copârșeu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) ladă, (Transilv. și Maram.) sălaș, (Olt. și Transilv.) tron, (înv.) coș, (arg.) pardesiu de scânduri.

SICRIUL LEGII s. v. chivot.

SCRIN s. comodă, (înv.) sicriu, șifonier. (~ cu două sertare.)

SICRIU s. coșciug, (rar) sarcofag, (înv. și pop.) raclă, (pop.) scîndură, (reg.) brad, casă, (Transilv. și Ban.) copîrșeu, (prin Transilv.) jgheab, (Transilv.) ladă, (Transilv. și Maram.) sălaș, (Olt. și Transilv.) tron, (înv.) coș, (arg.) pardesiu de scînduri.

sicriu s. v. COMODĂ. CUFĂR. CUTIE. DULAP. GARDEROB. LADĂ. SCRIN. SERTAR. ȘIFONIER.

sicriul legii s. v. CHIVOT.

sacriu, s.n. – v. săcriu („sertar”).

săcriu, săcrie, (sacriu), s.n. – (reg.) Sertarul de sub tăblia mesei; puiuț, fiioc. – Din sicriu „ladă, cutie” (< magh. szekreny „dulap”) (MDA). În Maramureș, „acela pentru morți e numit copârșeu”, der. din magh. koporsó.

secriu, secrie, s.n. – (reg.) Ladă ornamentală mai scurtă decât lădoiul, în care se păstrează hainele de zestre. Secriu de halube = ladă de zestre (Stoica, Pop, 1984: 47). – Din magh szekrény „ladă” (Șăineanu, Scriban, MDA).

sacriu, s.n. – v. săcriu.

săcriu, săcrie, (sacriu), s.n. – Sertarul de sub tăblia mesei; puiuț, fiioc. – Din sicriu „ladă, cutie” (< magh. szekreny „dulap”); În Maramureș, „acela pentru morți e numit copârșeu”, der. din magh. koporsó.

secriu, -e, s.n. – Ladă ornamentală mai scurtă decât lădoiul, în care se păstrează hainele de zestre. Secriu de halube = ladă de zestre (Stoica, Pop 1984: 47). – Din magh szekrény.