11 definiții pentru dulap (mobilă; -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duláp1 sn [At: MAN. GÖTT. 40 / V: ~lác, ~láf, ~láb, dol~, doláf / Pl: ~uri / E: tc dolap] 1 Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, vase, haine, cărți etc. Cf armar, blidar, bufet, comodă, credenț, garderobă, scrin, șifonier. 2 (Pop; îe) A întoarce pe cineva ca în ~ A batjocori (pe cineva). 3 (Pop) Unealtă (sau mecanism) în formă de roată. 4 (Reg) Firidă. 5 (Pop; îe) ~ul miresei Ladă de zestre. 6 (Mun) Leagăn de lemn (sau construcție cu mai multe leagăne fixate pe același schelet) care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție Si: scrânciob. 7 (Mun) Flașnetă. 8 (Fig) Farsă. 9 (Reg; îe) A juca (sau a-i trage cuiva un ~ ori a lua pe cineva în ~) A amăgi. 10 (Reg; îe) A învârti ~ (sau ~uri) sau a întoarce chichițe și -uri A înșela. 11 (Pop) Roată care învârtește moara. 12 (Pop) Roată pentru trasul borangicului.

DULÁP, (1, 3) dulapuri, s. n., (2) dulapi, s. m. 1. S. n. Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, haine, vase, cărți etc. 2. S. m. Scândură lată și groasă. 3. S. n. (Pop.) Scrânciob. – Din tc. dolap.

DULÁP, (1, 3) dulapuri, s. n., (2) dulapi, s. m. 1. S. n. Mobilă de lemn sau de metal prevăzută cu rafturi, în care se păstrează rufe, haine, vase, cărți etc. 2. S. m. Scândură lată și groasă. 3. S. n. (Pop.) Scrânciob. – Din tc. dolap.

DULÁP2, dulapuri, s. n. Mobilă, mai ales de lemn, pentru ținut rufe, haine, vase de gospodărie, cărți, arhiva într-o instituție etc. În acea încăpere căptușită cu postav de fața iascăi, înconjurată peste tot de dulapuri ferecate în pereți... cîte neuitate ceasuri m-a ținut, pironit în jilț, convorbirea oaspelui. M. I. CARAGIALE, C. 14. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele. EMINESCU, N. 52. Un dulap mare, în fund, cu două uși. ALECSANDRI, T. I 31.

DULÁP ~uri n. Mobilă din lemn în care se păstrează diferite obiecte (haine, rufe, cărți, vase etc.). /<turc. dolap

dulap n. 1. roată pentru trasul borangicului: femeile depănau borangicul cu dulapuri; 2. leagăn învârtitor de Paști: a se da în dulap, a învârti dulapul; fig. a învârti dulapuri, a umbla să înșele; 3. Mold. (pl. dulapi), scândură lungă și lată: grinzi, dulapi, scânduri; 4. (pl. dulapuri), mobilă de încuiat rufe, haine, vase: un dulap mare în fund cu două uși AL. [Turc. DOLAB, roată hidraulică (lit. vadră de apă) și tot ce se învârtește, dulap].

duláp n., pl. urĭ (turc. dolab, roată de apă, învîrtitor, d. pers. dolab, d. dul, cĭutură, și ab, apă; ngr. ntulápi, alb. duláp, sîrb. dulap. V. chez-ap). O mobilă care are o pozițiune verticală, cu o ușă saŭ doŭă, și care servește la păstrat rufe, haĭne, vase, mîncare ș.a. Vest. Scrîncĭov. A trage cuĭva un dulap (Munt. est.) a-l înșela, a-l păcăli. S.m. Scîndură foarte mare, lată și groasă. V. răzlog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duláp (mobilă) s. n., pl. dulápuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DULÁP s. 1. v. șifonier. 2. v. scrânciob.

DULAP s. 1. garderob, șifonier, (înv. și reg.) sicriu, (prin Transilv.) castăn, (prin Ban.) orman, (Transilv.) parsechi, (Transilv. si Maram.) șifon, (prin Ban.) șofrînar. (Pune hainele în ~.) 2. leagăn, scrînciob, (înv. și reg.) scîrcium, (reg.) huiț, (Transilv.) vîrtej, (Ban.) vîrtiloi, (prin Transilv.) zdrîncă. (S-a dat în ~, la moși.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

duláp (-puri), s. n.1. Scîndură. – 2. Lucrare din scînduri. 3. Șifonier. – 4. Scrînciob din scînduri, care se rotește în jurul unui ax. – Mr. dulape, megl. dulap. Tc. (per.) dolab (Șeineanu, II, 164; Lokotsch 529), cf. ngr. ντουλάπι, alb. doljap, bg., sp. dolap. Cu primul sens se folosește pl. m. dulapi.Der. dulăpaș, s. n. (scrin); dulăpar, s. m. (persoană care învîrtește scrînciobul). Mag. duláp provine mai curînd decît din rom. (Edelspacher 13), din sb.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

duláp, dulápuri, s.n. (reg.) 1. scrânciob. 2. roată pentru trasul borangicului.

Intrare: dulap (mobilă; -uri)
dulap (mobilă; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dulap
  • dulapul
  • dulapu‑
plural
  • dulapuri
  • dulapurile
genitiv-dativ singular
  • dulap
  • dulapului
plural
  • dulapuri
  • dulapurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)