2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFRIJÍT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. – V. sfriji.

SFRIJÍT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. – V. sfriji.

SFRIJÍT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. Slab, slăbănog, pipernicit; jigărit. Un mînz sfrijit pășea împreună cu caii. DUMITRIU, V. L. 126. În locul unor oameni turnați dintr-o bucată pe calupuri gigantice, a răsărit o lume sfrijită de oameni mărunți. HOGAȘ, H. 46. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. ◊ (Substantivat) Se frecă la ochi, se mai uită o dată, și ce să vază? O sfrijită de lighioaie... de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, L. 206. (Ca termen de ocară) Drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule. ALECSANDRI, T. 399. – Variantă: sfrejít, -ă (CARAGIALE, la CADE) adj.

sfrijit a. slab și pipernicit; cu chipul sfrijit ca o iazmă. ISP. [Origină necunoscută].

SFRIJÍ, sfrijesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.

SFRIJÍ, sfrijesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.

SFRIJÍ, sfrijesc, vb. IV. Refl. A slăbi, a deveni zbîrcit, uscat; a se jigări. Martorii lui să se sfrijească, La judecători în divan să se risipească. MAT. FOLK. 666.

A SE SFRIJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A-și pierde vlaga, zbârcindu-se. 2) (despre ființe) A slăbi foarte tare; a se jigări. /Orig. nec.

sfrejésc și sfri- v. tr. (d. vrej saŭ vsl. sŭvrezitĭ). Iron. Daŭ un aspect bolnăvicĭos orĭ bătrîncios: sărăcia l-a sfrijit. V. refl. Odîrnesc, mă urîțesc de boală, de bătrîneță. Adj. și s. Un sfrijit! V. decrepit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!sfrijí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfrijéște, imperf. 3 sg. se sfrijeá; conj. prez. 3 să se sfrijeáscă

sfrijí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfrijésc, imperf. 3 sg. sfrijeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfrijeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFRIJÍT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) târcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mârșav, ticălos, (reg.) gubav, morânglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 4. scheletic, slab, (pop. și fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!)

SFRIJIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, mornglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 4. slab, (pop. și fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!)

Sfrijit ≠ zdravăn, grăsan

SFRIJÍ vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgârci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)

SFRIJI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Intrare: sfrijit
sfrijit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfrijit
  • sfrijitul
  • sfrijitu‑
  • sfriji
  • sfrijita
plural
  • sfrijiți
  • sfrijiții
  • sfrijite
  • sfrijitele
genitiv-dativ singular
  • sfrijit
  • sfrijitului
  • sfrijite
  • sfrijitei
plural
  • sfrijiți
  • sfrijiților
  • sfrijite
  • sfrijitelor
vocativ singular
plural
Intrare: sfriji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfriji
  • sfrijire
  • sfrijit
  • sfrijitu‑
  • sfrijind
  • sfrijindu‑
singular plural
  • sfrijește
  • sfrijiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfrijesc
(să)
  • sfrijesc
  • sfrijeam
  • sfrijii
  • sfrijisem
a II-a (tu)
  • sfrijești
(să)
  • sfrijești
  • sfrijeai
  • sfrijiși
  • sfrijiseși
a III-a (el, ea)
  • sfrijește
(să)
  • sfrijească
  • sfrijea
  • sfriji
  • sfrijise
plural I (noi)
  • sfrijim
(să)
  • sfrijim
  • sfrijeam
  • sfrijirăm
  • sfrijiserăm
  • sfrijisem
a II-a (voi)
  • sfrijiți
(să)
  • sfrijiți
  • sfrijeați
  • sfrijirăți
  • sfrijiserăți
  • sfrijiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfrijesc
(să)
  • sfrijească
  • sfrijeau
  • sfriji
  • sfrijiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)