2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFRIJÍT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. – V. sfriji.

SFRIJÍT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Slab, jigărit, pipernicit. – V. sfriji.

sfrijit, a [At: DONICI, ap. CADE / V: (îrg) ~răj~, ~rej~ / Pl: ~iți, ~e / E: sfriji] 1 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) Care s-a oprit din creștere, din dezvoltare Si: izinit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, uscat, (reg) prizărit, sfirosit, șiștăvit. 2 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) Care a degenerat din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice) Si: izinit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, uscat, (reg) prizărit, șiștăvit. 3 (Prc; d. animale) Care a pierdut din greutate Si: costeliv, (fam) jigărit, (reg) sfirosit, sfoiegit, zălezit. 4 (Pex; d. animale) Care are o constituție firavă.

SFRIJÍT, -Ă, sfrijiți, -te, adj. Slab, slăbănog, pipernicit; jigărit. Un mînz sfrijit pășea împreună cu caii. DUMITRIU, V. L. 126. În locul unor oameni turnați dintr-o bucată pe calupuri gigantice, a răsărit o lume sfrijită de oameni mărunți. HOGAȘ, H. 46. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. ◊ (Substantivat) Se frecă la ochi, se mai uită o dată, și ce să vază? O sfrijită de lighioaie... de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, L. 206. (Ca termen de ocară) Drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule. ALECSANDRI, T. 399. – Variantă: sfrejít, -ă (CARAGIALE, la CADE) adj.

sfrijit a. slab și pipernicit; cu chipul sfrijit ca o iazmă. ISP. [Origină necunoscută].

SFRIJÍ, sfrijesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.

SFRIJÍ, sfrijesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.

sfriji vr [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~răji, ~reji / Pzi: ~jesc / E: nct] 1 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare Si: a se izini, a se pipernici, a se usca, (reg) a se prizări, a se șiștăvi. 2 (D. oameni, animale și plante sau d. părți ale lor) A degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice) Si: a se izini, a se pipernici, a se usca, (reg) a se prizări, a se șiștăvi. 3 (Prc; d. oameni sau d. animale) A slăbi (1).

SFRIJÍ, sfrijesc, vb. IV. Refl. A slăbi, a deveni zbîrcit, uscat; a se jigări. Martorii lui să se sfrijească, La judecători în divan să se risipească. MAT. FOLK. 666.

A SE SFRIJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A-și pierde vlaga, zbârcindu-se. 2) (despre ființe) A slăbi foarte tare; a se jigări. /Orig. nec.

sfrejésc și sfri- v. tr. (d. vrej saŭ vsl. sŭvrezitĭ). Iron. Daŭ un aspect bolnăvicĭos orĭ bătrîncios: sărăcia l-a sfrijit. V. refl. Odîrnesc, mă urîțesc de boală, de bătrîneță. Adj. și s. Un sfrijit! V. decrepit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!sfriji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfrijește, imperf. 3 sg. se sfrijea; conj. prez. 3 să se sfrijească

sfrijí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfrijésc, imperf. 3 sg. sfrijeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfrijeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFRIJÍT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) târcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mârșav, ticălos, (reg.) gubav, morânglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 4. scheletic, slab, (pop. și fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!)

SFRIJIT adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, mornglav, (Munt. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 4. slab, (pop. și fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit. (Ce om ~!)

SFRIJÍ vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgârci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)

SFRIJI vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Intrare: sfrijit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfrijit
  • sfrijitul
  • sfrijitu‑
  • sfriji
  • sfrijita
plural
  • sfrijiți
  • sfrijiții
  • sfrijite
  • sfrijitele
genitiv-dativ singular
  • sfrijit
  • sfrijitului
  • sfrijite
  • sfrijitei
plural
  • sfrijiți
  • sfrijiților
  • sfrijite
  • sfrijitelor
vocativ singular
  • sfrijitule
  • sfrijite
  • sfriji
  • sfrijito
plural
  • sfrijiților
  • sfrijitelor
sfrăjit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfrejit
  • sfrejitul
  • sfreji
  • sfrejita
plural
  • sfrejiți
  • sfrejiții
  • sfrejite
  • sfrejitele
genitiv-dativ singular
  • sfrejit
  • sfrejitului
  • sfrejite
  • sfrejitei
plural
  • sfrejiți
  • sfrejiților
  • sfrejite
  • sfrejitelor
vocativ singular
  • sfrejitule
  • sfrejite
  • sfreji
  • sfrejito
plural
  • sfrejiților
  • sfrejitelor
Intrare: sfriji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfriji
  • sfrijire
  • sfrijit
  • sfrijitu‑
  • sfrijind
  • sfrijindu‑
singular plural
  • sfrijește
  • sfrijiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfrijesc
(să)
  • sfrijesc
  • sfrijeam
  • sfrijii
  • sfrijisem
a II-a (tu)
  • sfrijești
(să)
  • sfrijești
  • sfrijeai
  • sfrijiși
  • sfrijiseși
a III-a (el, ea)
  • sfrijește
(să)
  • sfrijească
  • sfrijea
  • sfriji
  • sfrijise
plural I (noi)
  • sfrijim
(să)
  • sfrijim
  • sfrijeam
  • sfrijirăm
  • sfrijiserăm
  • sfrijisem
a II-a (voi)
  • sfrijiți
(să)
  • sfrijiți
  • sfrijeați
  • sfrijirăți
  • sfrijiserăți
  • sfrijiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfrijesc
(să)
  • sfrijească
  • sfrijeau
  • sfriji
  • sfrijiseră
sfrăji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfreji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfrijit, sfrijiadjectiv

  • 1. adesea substantivat Jigărit, pipernicit, slab, slăbănog. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un mînz sfrijit pășea împreună cu caii. DUMITRIU, V. L. 126. DLRLC
    • format_quote În locul unor oameni turnați dintr-o bucată pe calupuri gigantice, a răsărit o lume sfrijită de oameni mărunți. HOGAȘ, H. 46. DLRLC
    • format_quote Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, P. 148. DLRLC
    • format_quote Se frecă la ochi, se mai uită o dată, și ce să vază? O sfrijită de lighioaie... de seamăn pe lume nu mai avea. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
    • format_quote Drege tu pe cine-ai mai dres, sfrijitule. ALECSANDRI, T. 399. DLRLC
etimologie:
  • vezi sfriji DEX '98 DEX '09

sfriji, sfrijescverb

  • 1. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a se usca, a se jigări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Martorii lui să se sfrijească, La judecători în divan să se risipească. MAT. FOLK. 666. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.