4 intrări

Articole pe această temă:

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații formate din trei stele. – Din bg. svredel.

SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații formate din trei stele. – Din bg. svredel.

SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Burghiu de mînă, cu vîrf ascuțit, folosit mai ales pentru găurit lemnul. Un sfredel mare se aude rozînd țesăturile uscate ale blănii bătrîne de stejar. CARAGIALE, O. I 291. Scoală-te, c-am găsit și secure și frînghie și sfredel și tot ce-mi trebuie. CREANGĂ, P. 134. Uneltele necesare: 1 sfredel mare și 1 mic. I. IONESCU, P. 255. ◊ (În metafore și comparații) Pletele cădeau în sfredele dese pe umeri. SADOVEANU, la TDRG. Porcii... cu coada sfredel și cu rîtul în jos, ronțăiau ghinda. DELAVRANCEA, V. V. 176. Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. ♦ Burghiu pentru piatră, folosit în industria minieră, mai ales la executarea găurilor de mină. 2. Numele popular al unei constelații formată din trei stele.

SFRÉDEL ~e n. Unealtă de perforat prin rotație, constând dintr-o bară de oțel spiralată și cu muchii ascuțite; burghiu. /<bulg. svredel

sfredel n. 1. unealtă de lemn terminată cu un fel de șurup de metal spre a face găuri în lemn; 2. fig. vioiu și sprinten: e ca un sfredel; 3. fam. sfredelul dracului, babă vrăjitoare. [Bulg. SVREDEL].

sfrédel n., pl. e (bg. svredel, rus. sverló, vsl. svrĭdlŭ). Est. Burghiŭ, unealtă terminată c’un vîrf ascuțit în formă de șurub și care se învîrtește ca să se facă găurĭ în lemn. Fig. Sfredelu draculuĭ, babă vrăjitoare; persoană răzbătătoare. – Și sfleder (Șez. 36, 33). – Dim. sfredeleac și sfredeac, sfredĭac (ca drumeac și rădeac, rădiac), pl. ece, și sfredeluș, pl. e. V. coarbă, spițelnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfrédel s. n., pl. sfrédele

sfrédel s. n., pl. sfrédele

!sfrédelul-lémnului (insectă) s. m. art.

!Sfrédelul-Rusáliilor (sărbătoare) (pop.) (-li-i-) s. propriu n.

sfrédelul-Rusáliilor s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFRÉDEL s. v. buclă, bulboacă, bulboană, cârlionț, creț, inel, ochi, ondulație, ondulă, spirală, val, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură, zuluf.

SFRÉDEL s. 1. burghiu. 2. (TEHN.) (pop.) spițelnic. (Cu ~ul se fac găuri în căpățâna roții căruței.) 3. (ENTOM.) sfredeluș. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.) 4. (ASTRON.; art.) (reg.) spițelnicul (art.), câinele-mic, iezii-caprei (pl.).

SFREDEL s. 1. (TEHN.) burghiu, (reg.) bîrdie, borăr, șticaiz, (prin Transilv.) șaitău. 2. (TEHN.) (pop.) spițelnic. (Cu ~ se fac găuri în căpățîna roții.) 3. (ENTOM.) sfredeluș. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.) 4. (ASTRON.; art.) (reg.) spițelnicul (art.), cîinele-mic, iezii-caprei (pl.).

sfredel s. v. BUCLĂ. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CÎRLIONȚ. CREȚ. INEL. OCHI. ONDULAȚIE. ONDULĂ. SPIRALĂ. VAL. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. ZULUF.

SFREDELUL RUSÁLIILOR s. v. strat de rusalii, todorusale.

SFREDELUL-MÍC s. v. burghiul.

sfredelul rusaliilor s. v. STRAT DE RUSALII. TODORUSALE.

arată toate definițiile

Intrare: sfredel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfredel
  • sfredelul
  • sfredelu‑
plural
  • sfredele
  • sfredelele
genitiv-dativ singular
  • sfredel
  • sfredelului
plural
  • sfredele
  • sfredelelor
vocativ singular
plural
Intrare: sfredelul-lemnului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfredelul-lemnului
plural
genitiv-dativ singular
  • sfredelului-lemnului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sfredelul-mic
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfredelul-mic
plural
  • sfredelele-mici
genitiv-dativ singular
  • sfredelului-mic
plural
  • sfredelelor-mici
vocativ singular
plural
Intrare: Sfredelul-Rusaliilor
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Sfredelul-Rusaliilor
plural
genitiv-dativ singular
  • Sfredelului-Rusaliilor
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)