27 de definiții pentru sfredel sfedel sfeder sfleder sfreadel sfreden sfreder sfredere sfredil sfredilă strădil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații formate din trei stele. – Din bg. svredel.

SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații formate din trei stele. – Din bg. svredel.

sfredel [At: (a. 1583-1619) CUV. D. BĂTR. II, 452/23 / V: (îrg) ~er, sfleder, (înv) ~ead~, svread~, svr~, (reg) ~en, ~ere, ~dil sn, ~dilă sf, sfe~, sfeder, seleder, sleder (Pl: sledere și slederuri), sledir, strădil, stre~, șf~, (îvr) fredil sn / Pl: ~e sn și (rar) ~i sm / E: vsl сврьдьлъ, bg свредел] 1 sn Unealtă (manuală) confecționată din oțel, în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau tăișuri așezate în spirală și folosită mai ales în dulgherie pentru executarea găurilor Si: burghiu, (reg) bârdie, borăr, șaitău1. 2 sn (Reg; îs) ~ cu cot (sau american, cu culatău, cu vârtej, cu șorof) Coarbă2 (1) . 3 sn (Rar; îe) A-i scoate cuiva cuvântul cu ~ul A insista pentru a face pe cineva să vorbească. 4 sn (Îe) A (se) da ~ unei buți A (se) începe un butoi (de vin) înfundat. 5 sn (Ent; reg; îc) ~ul-lemnului Sfredeluș (11). 6 av (Îlav) Ca un ~ În formă de spirală. 7 sn (Pop) Unealtă cu care rotarul găurește butucul roții ca să intre capătul osiei Si: (reg) lugură, spițelnic. 8 sn (Reg; de obicei cu determinarea „mare”) Lingură (de rotărie). 9 sn (Îrg) Ștecaiz (1). 10 sn (Reg; îf stredel) Țăruș cu ajutorul căruia se sădesc butașii de vie. 11 sn (Rar; pan) Zuluf (de păr). 12 sn (Rar) Spirală . 13 sn (Pop) Vârtej (de apă). 14 sn (Reg) Vânt care bate de obicei între Paști și Rusalii. 15 sn (Pop; șîs ~ul Rusaliilor) Todorusale. 16 sn (Pop; îs) ~ul dracului Persoană intrigantă. 17 sn (Pop; îas) Persoană răzbunătoare. 18 sn (Ast; de obicei art; șîs ~ul mare) Numele a patru stele din constelația Orion Si: (reg) spițelnicul mare. 19 sn (Ast; de obicei art; șîs ~ul mic, ~ul pământului) Numele a trei stele din constelația Vizitiului Si: (reg) burghiu, câinele mic, iezii-caprei, spițelnicul mic. 20 sn (Reg) Nume dat unui grup de două stele din constelația Lirei. corectată

SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Burghiu de mînă, cu vîrf ascuțit, folosit mai ales pentru găurit lemnul. Un sfredel mare se aude rozînd țesăturile uscate ale blănii bătrîne de stejar. CARAGIALE, O. I 291. Scoală-te, c-am găsit și secure și frînghie și sfredel și tot ce-mi trebuie. CREANGĂ, P. 134. Uneltele necesare: 1 sfredel mare și 1 mic. I. IONESCU, P. 255. ◊ (În metafore și comparații) Pletele cădeau în sfredele dese pe umeri. SADOVEANU, la TDRG. Porcii... cu coada sfredel și cu rîtul în jos, ronțăiau ghinda. DELAVRANCEA, V. V. 176. Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. ♦ Burghiu pentru piatră, folosit în industria minieră, mai ales la executarea găurilor de mină. 2. Numele popular al unei constelații formată din trei stele.

SFRÉDEL ~e n. Unealtă de perforat prin rotație, constând dintr-o bară de oțel spiralată și cu muchii ascuțite; burghiu. /<bulg. svredel

sfredel n. 1. unealtă de lemn terminată cu un fel de șurup de metal spre a face găuri în lemn; 2. fig. vioiu și sprinten: e ca un sfredel; 3. fam. sfredelul dracului, babă vrăjitoare. [Bulg. SVREDEL].

sfrédel n., pl. e (bg. svredel, rus. sverló, vsl. svrĭdlŭ). Est. Burghiŭ, unealtă terminată c’un vîrf ascuțit în formă de șurub și care se învîrtește ca să se facă găurĭ în lemn. Fig. Sfredelu draculuĭ, babă vrăjitoare; persoană răzbătătoare. – Și sfleder (Șez. 36, 33). – Dim. sfredeleac și sfredeac, sfredĭac (ca drumeac și rădeac, rădiac), pl. ece, și sfredeluș, pl. e. V. coarbă, spițelnic.

strădil[1] sn vz sfredel corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfrédel s. n., pl. sfrédele

sfrédel s. n., pl. sfrédele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFRÉDEL s. 1. burghiu. 2. (TEHN.) (pop.) spițelnic. (Cu ~ul se fac găuri în căpățâna roții căruței.) 3. (ENTOM.) sfredeluș. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.) 4. (ASTRON.; art.) (reg.) spițelnicul (art.), câinele-mic, iezii-caprei (pl.).

SFRÉDEL s. v. buclă, bulboacă, bulboană, cârlionț, creț, inel, ochi, ondulație, ondulă, spirală, val, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură, zuluf.

SFREDEL s. 1. (TEHN.) burghiu, (reg.) bîrdie, borăr, șticaiz, (prin Transilv.) șaitău. 2. (TEHN.) (pop.) spițelnic. (Cu ~ se fac găuri în căpățîna roții.) 3. (ENTOM.) sfredeluș. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.) 4. (ASTRON.; art.) (reg.) spițelnicul (art.), cîinele-mic, iezii-caprei (pl.).

sfredel s. v. BUCLĂ. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CÎRLIONȚ. CREȚ. INEL. OCHI. ONDULAȚIE. ONDULĂ. SPIRALĂ. VAL. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ. ZULUF.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfrédel (-le), s. n.1. Burghiu. – 2. Spirală. – 3. Larvă de fluture (Cossus ligniperda). – Mr. sfreadine, megl. frădel, (s)fǫrdel(ă). Sl. svrŭdlŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 341; Conev 66), cf. bg. svredel, sb. svrdao, ceh. svide, pol. swider.Der. sfredeleac, s. n. (Mold., burghiu); sfredeli, vb. (a găuri, a perfora cu sfredelul; a pătrunde, a intra; refl., a se răscoli, a se întoarce); sfredelitor, adj. (pătrunzător); sdrelitură, s. f. (găurire); sfredeluș, s. m. (pitulice, Troglodytes parvulus; larva răchitarului, Cossus ligniperda).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfléder, sfledere, s.n. – 1. Burghiu: „Am un bou alb șî nu-i încap coarnele-n grajd” (Sflederul) (Papahagi, 1925: 302; Glod). 2. (astr.) Sfredel, constelație în tradiția rom., parte din constelația Orion. – Var. a lui sfredel (din bg. svredel, sl. svrǔdlǔ, DER, DEX).

Intrare: sfredel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfredel
  • sfredelul
  • sfredelu‑
plural
  • sfredele
  • sfredelele
genitiv-dativ singular
  • sfredel
  • sfredelului
plural
  • sfredele
  • sfredelelor
vocativ singular
plural
sfedel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfeder
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfleder
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfreadel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfreden
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfreder
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfredere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfredil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfredilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strădil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfredel sfedel sfeder sfleder sfreadel sfreden sfreder sfredere sfredil sfredilă strădil

  • 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: burghiu diminutive: sfredeleac sfredeluș 6 exemple
    exemple
    • Un sfredel mare se aude rozînd țesăturile uscate ale blănii bătrîne de stejar. CARAGIALE, O. I 291.
      surse: DLRLC
    • Scoală-te, c-am găsit și secure și frînghie și sfredel și tot ce-mi trebuie. CREANGĂ, P. 134.
      surse: DLRLC
    • Uneltele necesare: 1 sfredel mare și 1 mic. I. IONESCU, P. 255.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Pletele cădeau în sfredele dese pe umeri. SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Porcii... cu coada sfredel și cu rîtul în jos, ronțăiau ghinda. DELAVRANCEA, V. V. 176.
      surse: DLRLC
    • metaforic în comparații Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Burghiu pentru piatră, folosit în industria minieră, mai ales la executarea găurilor de mină.
      surse: DLRLC
  • 2. articulat Numele popular al unei constelații formate din trei stele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: