Definiția cu ID-ul 943085:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Burghiu de mînă, cu vîrf ascuțit, folosit mai ales pentru găurit lemnul. Un sfredel mare se aude rozînd țesăturile uscate ale blănii bătrîne de stejar. CARAGIALE, O. I 291. Scoală-te, c-am găsit și secure și frînghie și sfredel și tot ce-mi trebuie. CREANGĂ, P. 134. Uneltele necesare: 1 sfredel mare și 1 mic. I. IONESCU, P. 255. ◊ (În metafore și comparații) Pletele cădeau în sfredele dese pe umeri. SADOVEANU, la TDRG. Porcii... cu coada sfredel și cu rîtul în jos, ronțăiau ghinda. DELAVRANCEA, V. V. 176. Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. ♦ Burghiu pentru piatră, folosit în industria minieră, mai ales la executarea găurilor de mină. 2. Numele popular al unei constelații formată din trei stele.