22 de definiții pentru sfeclă sfeaclă sfeglă sfeglie sfiăglă sfietcă sfleche sfleclă sfletcă sieclă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÉCLĂ, sfecle, s. f. Specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap (Beta).Sfeclă de zahăr = plantă cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-alungite cu uri conținut de 14-22% zahăr și utilizată în industria zahărului și a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfeclă furajeră = plantă cu rădăcină voluminoasă ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr, cultivată pentru hrana animalelor (Beta vulgaris). – Din sl. sveklŭ.

sfeclă sf [At: (a. 1773) GCR II, 98/23 / V: (îrg) sve~, (reg) sfeac~, ~eglă, ~eglie, sfiăglă, sfietcă, sfle~, sfleche, sfletcă, sie~, sveglă, șfieglă, țe~ (Pl: ț'ecle), țeglă, țiglă, țulcă, țve~ / Pl: ~le / E: bg свекло, mg cékla] 1 (Șîc; ~ de borș, ~ potajeră, ~ pangele) Plantă erbacee, cu rădăcina rotundă sau conică, de culoare roșie-violetă, cu frunzele cu pețiol lung, cordiforme sau triunghiulare, cu vârful rotunjit, folosită ca aliment Si: (reg) pangea, nap, buraci, burgundă, gogoneț, râpe (Beta vulgaris). 2 (Șîc ~ de zahăr, ~ dulce, ~ albă) Plantă erbacee, cu rădăcina cilindrică sau conică-alungită, de culoare albă-gălbuie, cu frunze mari, cărnoase, oval-alungite sau cordiforme, cu suprafața netedă sau încrețită, folosită ca materie primă pentru extragerea zahărului și ca nutreț pentru animale Si: (reg) gurgui (Beta altissima). 3 (Șîc ~-de-nutreț, ~-de-nutreț-galbenă, ~ furaje, ~ pentru vite) Plantă erbacee cu rădăcina mare, ovală, cilindrică sau sferică, de culoare albă, galbenă sau roșie, având un conținut mare de apă și cu frunze mai puține decât celelalte specii, folosită ca nutreț pentru animale Si: (reg) nap, rădăcina-galbenă, buraci (Beta lutea). 4 (Șîc ~-de-frunze, ~-albă, ~-mangold) Plantă erbacee, cu rădăcina subțire și cu frunze mari, crețe, cu pețiolul lung și cărnos, ale cărei frunze sunt folosite ca legume Si: mangold, nap de nutreț, brugundici (Beta cicla). 5 (Șîc ~-roșie, ~-de-masă, ~-pangele) Plantă erbacee cu rădăcina mare, alungită, de culoare roșie, cu frunze prelungi, folosită ca nutreț pentru animale sau ca aliment Si: (reg) pangea, nap, râpe (Beta ruba). 6 (Reg; șîc ~-sălbatică) Plantă erbacee cu rădăcina mare, alungită, de culoare albă (Beta trigyna). 7-8 (Prc) Rădăcina sau frunzele sfeclei (1-6).

SFÉCLĂ, sfecle, s. f. Specie de plante erbacee cu frunze lucioase și cu rădăcina cărnoasă de culoare albă sau roșie, folosită ca aliment, ca plantă furajeră sau în industrie, pentru extragerea zahărului; nap (Beta).Sfeclă de zahăr = plantă cu rădăcină cilindrică sau conică alungită și frunze mari, oval-alungite; rădăcinile conțin 14-22% zahăr și sunt utilizate în industria zahărului și a alcoolului (Beta vulgaris-saccharifera). Sfeclă furajeră = plantă cu rădăcină voluminoasă ovală, cilindrică sau sferică, cu un conținut de 4-5% zahăr, cultivată pentru hrana animalelor (Beta vulgaris). – Din sl. sveklŭ.

SFÉCLĂ, sfecle, s. f. Plantă erbacee cu frunzele lucioase, cu o rădăcină cărnoasă, de culoare (după specii) albă sau roșie, folosită (după specii) ca aliment, ca plantă furajeră sau, în industrie, pentru extragerea zahărului (Beta vulgaris). Necula lui moș Radu, vestitul jucăuș, în fruntea brîului, avea fața roșă ca sfecla. BUJOR, S. 100. Iaca!... Da ce-ai pățit, Tîndală? Ți-e nasul roș și umflat ca o sfeclă. ALECSANDRI, T. I 428. Foicică, foi de sfecle, Nu-mi mai zice pe porecle. TEODORESCU, P. P. 337.

SFÉCLĂ ~e f. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru rădăcina cărnoasă, albă sau roșie, folosită în alimentație, în industrie și ca nutreț. ~ de zahăr. [G.-D. sfeclei; Sil. sfe-clă] /<bulg. sveklo

sfeclă f. plantă de coloare roșie sau albă, cu rădăcina groasă și cărnoasă, ce servă de nutreț vitelor și din care se scoate zahăr (Beta) [Mold. sveclă = slav. SVEKLA].

sféclă f., pl. e (vsl. sîrb. svekla, bg. cveklo, rus. svëkla, ung. ceklá, ngr. sévklon, sévtlon, d. vgr. seûtlon). O legumă chenopodiacee (beta) care are o rădăcină cărnoasă, uneorĭ grea de cîteva chilograme, roșie saŭ și albă. Din ia se scoate zahăr. Roș ca sfecla, foarte roș (de rușine, de fugă). V. morcov, nap.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sféclă (sfe-clă) s. f., g.-d. art. sféclei; pl. sfécle

sféclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. sféclei; pl. sfécle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÉCLĂ s. (BOT.) 1. (Beta) (prin Maram.) burac, (Mold.) pangea. 2. sfeclă furajeră (Beta vulgaris) = (reg.) ripă.

SFECLĂ s. (BOT.) 1. (Beta) (prin Maram.) burac, (Mold.) pangea. 2. sfeclă furajeră (Beta vulgaris) = (reg.) ripă.

arată toate definițiile

Intrare: sfeclă
  • silabație: -clă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfeclă
  • sfecla
plural
  • sfecle
  • sfeclele
genitiv-dativ singular
  • sfecle
  • sfeclei
plural
  • sfecle
  • sfeclelor
vocativ singular
plural
sfeaclă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfeglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfeglie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfiăglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfietcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfleche
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfleclă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfletcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sieclă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.