SFECLĂ, sfecle, s. f. Plantă erbacee cu frunzele lucioase, cu o rădăcină cărnoasă, de culoare (după specii) albă sau roșie, folosită (după specii) ca aliment, ca plantă furajeră sau, în industrie, pentru extragerea zahărului (Beta vulgaris). Necula lui moș Radu, vestitul jucăuș, în fruntea brîului, avea fața roșă ca sfecla. BUJOR, S. 100. Iaca!... Da ce-ai pățit, Tîndală? Ți-e nasul roș și umflat ca o sfeclă. ALECSANDRI, T. I 428. Foicică, foi de sfecle, Nu-mi mai zice pe porecle. TEODORESCU, P. P. 337.