Definiția cu ID-ul 793274:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sféclă f., pl. e (vsl. sîrb. svekla, bg. cveklo, rus. svëkla, ung. ceklá, ngr. sévklon, sévtlon, d. vgr. seûtlon). O legumă chenopodiacee (beta) care are o rădăcină cărnoasă, uneorĭ grea de cîteva chilograme, roșie saŭ și albă. Din ia se scoate zahăr. Roș ca sfecla, foarte roș (de rușine, de fugă). V. morcov, nap.