sfeclă sf [At: (a. 1773) GCR II, 98/23 / V: (îrg) sve~, (reg) sfeac~, ~eglă, ~eglie, sfiăglă, sfietcă, sfle~, sfleche, sfletcă, sie~, sveglă, șfieglă, țe~ (Pl: ț'ecle), țeglă, țiglă, țulcă, țve~ / Pl: ~le / E: bg свекло, mg cékla] 1 (Șîc; ~ de borș, ~ potajeră, ~ pangele) Plantă erbacee, cu rădăcina rotundă sau conică, de culoare roșie-violetă, cu frunzele cu pețiol lung, cordiforme sau triunghiulare, cu vârful rotunjit, folosită ca aliment Si: (reg) pangea, nap, buraci, burgundă, gogoneț, râpe (Beta vulgaris). 2 (Șîc ~ de zahăr, ~ dulce, ~ albă) Plantă erbacee, cu rădăcina cilindrică sau conică-alungită, de culoare albă-gălbuie, cu frunze mari, cărnoase, oval-alungite sau cordiforme, cu suprafața netedă sau încrețită, folosită ca materie primă pentru extragerea zahărului și ca nutreț pentru animale Si: (reg) gurgui (Beta altissima). 3 (Șîc ~-de-nutreț, ~-de-nutreț-galbenă, ~ furajeră, ~ pentru vite) Plantă erbacee cu rădăcina mare, ovală, cilindrică sau sferică, de culoare albă, galbenă sau roșie, având un conținut mare de apă și cu frunze mai puține decât celelalte specii, folosită ca nutreț pentru animale Si: (reg) nap, rădăcina-galbenă, buraci (Beta lutea). 4 (Șîc ~-de-frunze, ~-albă, ~-mangold) Plantă erbacee, cu rădăcina subțire și cu frunze mari, crețe, cu pețiolul lung și cărnos, ale cărei frunze sunt folosite ca legume Si: mangold, nap de nutreț, brugundici (Beta cicla). 5 (Șîc ~-roșie, ~-de-masă, ~-pangele) Plantă erbacee cu rădăcina mare, alungită, de culoare roșie, cu frunze prelungi, folosită ca nutreț pentru animale sau ca aliment Si: (reg) pangea, nap, râpe (Beta ruba). 6 (Reg; șîc ~-sălbatică) Plantă erbacee cu rădăcina mare, alungită, de culoare albă (Beta trigyna). 7-8 (Prc) Rădăcina sau frunzele sfeclei (1-6).