16 definiții pentru sfeșnic feșnic șfeșnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe. [Var.: (reg.) șféșnic, féșnic s. n.] – Din sl. sveštinikŭ.

SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe. [Var.: (reg.) șféșnic, féșnic s. n.] – Din sl. sveštinikŭ.

SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport (cu un braț sau cu mai multe) pentru lumînări. V. candelabru. Zece sfeșnice de cîte cinci lumînări fiecare se înșirau pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 33. Luă un sfeșnic în mînă și... ieși din salon. DUMITRIU, N. 40. Lumînarea arde-n fundul sfeșnicului. CARAGIALE, O. II 15. – Pl. și: (rar, m.) sfeșnici (EMINESCU, O. I 88). – Variantă: féșnic (DELAVRANCEA, S. 109, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 132) s. n.

SFÉȘNIC ~ce n. reg. Suport pentru lumânări. /<sl. svéštuiniku

sfeșnic n. unealtă de pus lumânări într’însa. [Vechiu-rom, sfeștnic = slav. SVIEȘTNIKŬ].

sféșnic și féșnic n, pl. e (din maĭ vechiu sveștnic, vsl. svĭeštinikŭ, rus. svĭeštnik, id., d. svĭet, lumină, auroră, lume. V. sfetesc, feștilă). Unealtă în care se înțepenește lumînarea ca să stea vertical și să ardă. V. poponeț, policandru.

FÉȘNIC s. n. v. sfeșnic.

ȘFÉȘNIC s. n. v. sfeșnic.

ȘFÉȘNIC s. n. v. sfeșnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sféșnic s. n., pl. sféșnice

sféșnic s. n., pl. sféșnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÉȘNIC s. (rar) feșnicar.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

sféșnic, sfeșnice s. n. Suport special pentru lumânări. ♦ Obiect de cult folosit în biserică ca suport pentru lumânări, cu unul, două, trei sau șapte brațe (cel cu o lumânare simbolizează unitatea dumnezeirii, cel cu două cele două firi ale Mântuitorului, cel cu trei Sfânta Treime, iar cel cu șapte cele șapte daruri ale Sfântului Duh). [Var.: șféșnic, féșnic s. n.] – Din sl. švestĭnikŭ.

Intrare: sfeșnic
sfeșnic1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfeșnic
  • sfeșnicul
  • sfeșnicu‑
plural
  • sfeșnice
  • sfeșnicele
genitiv-dativ singular
  • sfeșnic
  • sfeșnicului
plural
  • sfeșnice
  • sfeșnicelor
vocativ singular
plural
șfeșnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfeșnic
  • șfeșnicul
  • șfeșnicu‑
plural
  • șfeșnice
  • șfeșnicele
genitiv-dativ singular
  • șfeșnic
  • șfeșnicului
plural
  • șfeșnice
  • șfeșnicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feșnic
  • feșnicul
  • feșnicu‑
plural
  • feșnice
  • feșnicele
genitiv-dativ singular
  • feșnic
  • feșnicului
plural
  • feșnice
  • feșnicelor
vocativ singular
plural
sfeșnic2 (s.m.) substantiv masculin rar
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfeșnic
  • sfeșnicul
  • sfeșnicu‑
plural
  • sfeșnici
  • sfeșnicii
genitiv-dativ singular
  • sfeșnic
  • sfeșnicului
plural
  • sfeșnici
  • sfeșnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfeșnic feșnic șfeșnic

  • 1. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: feșnicar opaiț 3 exemple
    exemple
    • Zece sfeșnice de cîte cinci lumînări fiecare se înșirau pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 33.
      surse: DLRLC
    • Luă un sfeșnic în mînă și... ieși din salon. DUMITRIU, N. 40.
      surse: DLRLC
    • Lumînarea arde-n fundul sfeșnicului. CARAGIALE, O. II 15.
      surse: DLRLC

etimologie: