27 de definiții pentru sfeșnic șfeșnic feșnic (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe. [Var.: (reg.) șféșnic, féșnic s. n.] – Din sl. sveštinikŭ.

SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe. [Var.: (reg.) șféșnic, féșnic s. n.] – Din sl. sveštinikŭ.

sfeșnic1 sn [At: CORESI, EV. 407 / V: (îvp) feșnic, (înv) ~eaș~, ~eaștn~, ~eatn~, ~ecinec, ~ednic, ~ernic, ~veaș~, sveaștnic, ~eaștnec, sveș~, sveștnic, fesnic, (reg) ~ejnic, ~ernic, feașnic, fejnec, fejnic, fejniac, flejnic, fleș~ / Pl: ~ice / E: slv свѣщникъ] 1 Suport pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe. 2 (Îe) A sta ~ A sta în picioare. 3 (Reg) Opaiț (1). 4 (Reg) Făclie (1). 5 (Reg) Rădăcină de măsea. 6 (Înv; fig) Călăuză (a vieții). 7 (Bot; reg) Darie (Pedicularis exaltata).

SFÉȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport (cu un braț sau cu mai multe) pentru lumînări. V. candelabru. Zece sfeșnice de cîte cinci lumînări fiecare se înșirau pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 33. Luă un sfeșnic în mînă și... ieși din salon. DUMITRIU, N. 40. Lumînarea arde-n fundul sfeșnicului. CARAGIALE, O. II 15. – Pl. și: (rar, m.) sfeșnici (EMINESCU, O. I 88). – Variantă: féșnic (DELAVRANCEA, S. 109, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 132) s. n.

SFÉȘNIC ~ce n. reg. Suport pentru lumânări. /<sl. svéštuiniku

sfeșnic n. unealtă de pus lumânări într’însa. [Vechiu-rom, sfeștnic = slav. SVIEȘTNIKŬ].

sféșnic și féșnic n, pl. e (din maĭ vechiu sveștnic, vsl. svĭeštinikŭ, rus. svĭeštnik, id., d. svĭet, lumină, auroră, lume. V. sfetesc, feștilă). Unealtă în care se înțepenește lumînarea ca să stea vertical și să ardă. V. poponeț, policandru.

FÉȘNIC s. n. v. sfeșnic.

ȘFÉȘNIC s. n. v. sfeșnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: sfeșnic
sfeșnic1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfeșnic
  • sfeșnicul
  • sfeșnicu‑
plural
  • sfeșnice
  • sfeșnicele
genitiv-dativ singular
  • sfeșnic
  • sfeșnicului
plural
  • sfeșnice
  • sfeșnicelor
vocativ singular
plural
șfeșnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șfeșnic
  • șfeșnicul
  • șfeșnicu‑
plural
  • șfeșnice
  • șfeșnicele
genitiv-dativ singular
  • șfeșnic
  • șfeșnicului
plural
  • șfeșnice
  • șfeșnicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feșnic
  • feșnicul
  • feșnicu‑
plural
  • feșnice
  • feșnicele
genitiv-dativ singular
  • feșnic
  • feșnicului
plural
  • feșnice
  • feșnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfeșnic șfeșnic feșnic

  • 1. Suport special pentru lumânări, cu unul sau cu mai multe brațe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: feșnicar opaiț diminutive: sfeșnicel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Zece sfeșnice de cîte cinci lumînări fiecare se înșirau pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 33.
      surse: DLRLC
    • Luă un sfeșnic în mînă și... ieși din salon. DUMITRIU, N. 40.
      surse: DLRLC
    • Lumînarea arde-n fundul sfeșnicului. CARAGIALE, O. II 15.
      surse: DLRLC

etimologie: