SFEȘNIC, sfeșnice, s. n. Suport (cu un braț sau cu mai multe) pentru lumînări. V. candelabru. Zece sfeșnice de cîte cinci lumînări fiecare se înșirau pe masă. V. ROM. noiembrie 1953, 33. Luă un sfeșnic în mînă și... ieși din salon. DUMITRIU, N. 40. Lumînarea arde-n fundul sfeșnicului. CARAGIALE, O. II 15. – Pl. și: (rar, m.) sfeșnici (EMINESCU, O. I 88). – Variantă: feșnic (DELAVRANCEA, S. 109, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 132) s. n.