2 intrări

  • sfărâma sfărma sfărăma sfărâmi sfărima sfărmi sfârmi sfirimi sfrămi sfrimi sfrumi sfurmi
  • sfărâmare sfărmare sfărămare sfărâmire

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sfărămare sf vz sfărâmare

SFĂRÂMÁ, sfărấm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi. ◊ Expr. (Tranz.) A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [Var.: sfărmá vb. I] – Pref. s- + fărâma.

SFĂRÂMÁRE, sfărâmări, s. f. Acțiunea de a (se) sfărâma și rezultatul ei; sfărâmat1. [Var.: sfărmáre s. f.] – V. sfărâma.

SFĂRÂMÁRE, sfărâmări, s. f. Acțiunea de a (se) sfărâma și rezultatul ei; sfărâmat1. [Var.: sfărmáre s. f.] – V. sfărâma.

SFĂRMÁ vb. I v. sfărâma.

SFĂRMÁRE s. f. v. sfărâmare.

SFĂRMÁRE s. f. v. sfărâmare.

sfărâma [At: CORESI, EV. 30 / V: (îvp) ~răma (Pzi: sfărăm, (înv) sfăram), ~rma (Pzi: 1 sfarm, (reg) sfărmez, 2 sfarmi, (reg) sfermi), ~rima, svăr~, (înv) ~mi, (reg) ~rmi (Pzi: sfărmesc), sfârmi (Pzi: 1 sfârmesc, 2 sfârmești, sfârmi, 3 sfârme, 4 sfârmim, 6 sfârme), sfirimi (Pzi: sfirimesc), sfrămi (Pzi: sfrămesc), sfrimi (Pzi: sfrimesc), sfrâmi (Pzi: sfrâmesc), sfrumi, sfurmi (Pzi: sfurmesc) / Pzi: sfărâm, (îrg) sfarm / E: s- + fărâma] 1-2 vtr (D. obiecte) A (se) preface (cu violență) în bucăți, distrugând(u-se), sfărâmând(u-se), împrăștiind(u-se) etc. Si: a (se) fărâmița, a (se) zdrobi (rar) a (se) strivi, (pop) a (se) fărâma, a (se) zdruci, a (se) zdrumica, a (se) zdruncina, a (se) zobi, (îrg) a (se) risipi, (reg) a (se) sfărâmiți (1-2), a (se) sfârmica (1-2), a (se) sfărmuri. 3 vt (Îe) A-și ~ capul (sau mintea) A depune eforturi intelectuale (foarte) mari pentru însușirea unor cunoștințe, pentru aflarea unor informații (științifice) etc. 4 vt (Îae) A se gândi intens și continuu la găsirea celei mai potrivite soluții pentru o anumită situație, la ieșirea dintr-o dificultate etc. 5 vt (Îe) A ~ piatra (sau pietrele) A fi foarte voinic. 6 vt (Îe) A ~ (cuiva) măselele A bate (pe cineva) cu violență (peste maxilare). 7 vt (Reg; c. i. pănușile sau boabele știuletelui) A dezghioca (3). 8 vr (Reg; d. ovăz) A se scutura de boabe. 9 vt (Rar; c. i. linii) A frânge (1). 10 vt (Rar; fig; c. i. oameni) A seca2 (1). 11 vr (Fig; d. oameni) A face tot ce-i stă în putință pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop Si: a se agita, a se căzni, a se chinui, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (rar) a se strădănui, (îvp) a se nevoi, (pop) a se canoni, a se sfărâma, a se forța, a se sârgui, (înv) a se învălui, a se năsli, a se osârdnici, a se osârdui, a se volnici, (reg) a se verpeli. 12-13 vtr (Fig; d. senzații, stări, sentimente sau însușiri, relații, abstracte etc.) A face (prin violență) să nu mai existe, să nu se mai producă, să nu se mai manifeste etc. (sau a înceta să mai existe, să se mai producă, să se mai manifeste etc.) Si: a (se) desființa, a (se) destrăma, a (se) distruge, a (se) împrăștia, a (se) pierde, a (se) prăpădi, a (se) risipi, a (se) spulbera, (îvp) a (se) răpune, a (se) sodomi, a (se) topi, (pop) a (se) fărâma, a (se) isprăvi, (înv) a (se) potrebi. 14 vt (Fig; rar; c. i. oameni) A copleși (12). 15 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A lovi puternic, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 16 vt A deforma prin apăsare, prin strângere etc., făcând să capete o formă plată și provocând modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: a strivi, a turti, a zdrobi, (pop) a stropși, a zdruci, a zdrumica, a zobi, (îrg) a răzbi, a storci, a struci, a struji, (înv) a zdrucina. 17 vt (Trs; Mol; c. i. lemne, vreascuri etc.) A despica (1). 18 vt (Înv; c. i. maluri de ape, soluri etc.) A eroda (1). 19 vt (Asr; c. i. elemente de construcție, construcții etc.) A dărâma (5). 20-21 vtr (Rar; d. stânci sau forme de relief) A (se) prăbuși (1). 22 vt (Pop; c. i. arbori) A doborî (7). 23 vt (C. i. teritorii, bunuri materiale ale unui stat, ale unei gospodării etc.) A supune unui dezastru material general, provocând distrugeri, pagube etc. 24 vt (Pop; c. i. trupe sau formații de luptă) A înfrânge. 25 vt (Pop; pex; c. i. trupe sau formații de luptă) A extermina. 26 vt (C. i. ființe, mai ales oameni) A omorî prin mijloace violente, zdrobind, sfâșiind etc. 27 vr (C. i. ființe, mai ales oameni) A muri prin mijloace violente, zdrobindu-și, sfâșiindu-și etc. corpul.

sfărâmare sf [At: CORESI, EV. 239 / V: (îrg) ~rma~, (înv) ~mire, ~rămare / Pl: ~mări / E: sfărâma] 1 Prefacere (violentă) a unui obiect în bucăți, în părți (foarte) mici, distrugându-se, dărâmându-se, împrăștiindu-se etc. Si: sfărâmat1 (1), fărâmițare, zdrobire, (pop) fărâmare, zdrobeală, zdrumicare, zdrobire. 2 Distrugere, dărâmare, împrăștiere etc. a unui obiect prin prefacere (violentă) în bucăți, în părți (foarte) mici Si: sfărâmat1 (2), fărâmițare, zdrobire, (pop) fărâmare, zdrobeală, zdrumicare, zdrobire. 3 (Îvr; ccr; îf sfărmare) Sfărâmătură (1). 4 (Îvr; îf sfărâmare) Naufragiu (1). 5 (Fig) Depunere de mari eforturi pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop Si: agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, frământare, frământat1, osteneală, silire, străduială, străduință, străduire, trudă, trudire, trudnicie, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) chinuială, sfărâmat1 (5), (pop) canoneală, canonire, sfărâmare, sârguință, (înv) învăluire, năslire, nevoie, nevoință, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, sârguială, strădănuire, volnicie, (reg) verpelire, (îvr) zdrobire. 6 (Fig) Încetare (prin violență) a existenței, a producerii sau a manifestării unei senzații, unei stări, unui sentiment, unei însușiri, unei relații etc. Si: desființare, destrămare, distrugere, împrăștiere, prăpădire, risipire, spulberare, (rar) sfărâmat1 (6), (înv) sfărmăt, (pop) fărâmare, isprăvire, zdrumicare, (înv) sodomire, stropșire, zdruncinare, (îvr) topire, (grî) afanisire. 7 Lovire puternică a unei ființe sau a unei părți a corpului ei, prin care se provoacă distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. Si: sfărâmat1 (7). 8 Deformare, prin apăsare, prin strângere etc., a unei ființe sau a unei părți a corpului ei, făcând-o să capete o formă plată și provocându-i modificarea sau încetarea funcțiilor (vitale) Si: strivire, turtire, zdrobire, (pop) zobire, (îrg) strucinătură, strucire, strucitură, (înv) strucinare, sfărâmat1 (8). 9-10 (Rar) Dărâmare (1, 5). 11 (Ccr) Dărâmătură (1). 12 (Rar) Prăbușire. 13 (Înv; îf sfărmare) Distrugere (2). 14 (Înv) Înfrângere (a dușmanului) Si: sfărâmat1 (13).

arată toate definițiile

Intrare: sfărâma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfărâma
  • sfărâmare
  • sfărâmat
  • sfărâmatu‑
  • sfărâmând
  • sfărâmându‑
singular plural
  • sfărâ
  • sfărâmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfărâm
(să)
  • sfărâm
  • sfărâmam
  • sfărâmai
  • sfărâmasem
a II-a (tu)
  • sfărâmi
(să)
  • sfărâmi
  • sfărâmai
  • sfărâmași
  • sfărâmaseși
a III-a (el, ea)
  • sfărâ
(să)
  • sfărâme
  • sfărâma
  • sfărâmă
  • sfărâmase
plural I (noi)
  • sfărâmăm
(să)
  • sfărâmăm
  • sfărâmam
  • sfărâmarăm
  • sfărâmaserăm
  • sfărâmasem
a II-a (voi)
  • sfărâmați
(să)
  • sfărâmați
  • sfărâmați
  • sfărâmarăți
  • sfărâmaserăți
  • sfărâmaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfărâ
(să)
  • sfărâme
  • sfărâmau
  • sfărâma
  • sfărâmaseră
verb (VT22)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfărma
  • sfărmare
  • sfărmat
  • sfărmatu‑
  • sfărmând
  • sfărmându‑
singular plural
  • sfarmă
  • sfărmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfărm
(să)
  • sfărm
  • sfărmam
  • sfărmai
  • sfărmasem
a II-a (tu)
  • sfărmi
(să)
  • sfărmi
  • sfărmai
  • sfărmași
  • sfărmaseși
a III-a (el, ea)
  • sfarmă
(să)
  • sfarme
  • sfărme
  • sfărma
  • sfărmă
  • sfărmase
plural I (noi)
  • sfărmăm
(să)
  • sfărmăm
  • sfărmam
  • sfărmarăm
  • sfărmaserăm
  • sfărmasem
a II-a (voi)
  • sfărmați
(să)
  • sfărmați
  • sfărmați
  • sfărmarăți
  • sfărmaserăți
  • sfărmaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfarmă
(să)
  • sfarme
  • sfărme
  • sfărmau
  • sfărma
  • sfărmaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfărăma
  • sfărămare
  • sfărămat
  • sfărămatu‑
  • sfărămând
  • sfărămându‑
singular plural
  • sfără
  • sfărămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfărăm
(să)
  • sfărăm
  • sfărămam
  • sfărămai
  • sfărămasem
a II-a (tu)
  • sfărămi
(să)
  • sfărămi
  • sfărămai
  • sfărămași
  • sfărămaseși
a III-a (el, ea)
  • sfără
(să)
  • sfărăme
  • sfărăma
  • sfărămă
  • sfărămase
plural I (noi)
  • sfărămăm
(să)
  • sfărămăm
  • sfărămam
  • sfărămarăm
  • sfărămaserăm
  • sfărămasem
a II-a (voi)
  • sfărămați
(să)
  • sfărămați
  • sfărămați
  • sfărămarăți
  • sfărămaserăți
  • sfărămaseți
a III-a (ei, ele)
  • sfără
(să)
  • sfărăme
  • sfărămau
  • sfărăma
  • sfărămaseră
sfărâmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfărima
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfărmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfârmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfirimi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfrămi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfrimi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfrumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfurmi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sfărâmare
sfărâmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărâmare
  • sfărâmarea
plural
  • sfărâmări
  • sfărâmările
genitiv-dativ singular
  • sfărâmări
  • sfărâmării
plural
  • sfărâmări
  • sfărâmărilor
vocativ singular
plural
sfărmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărmare
  • sfărmarea
plural
  • sfărmări
  • sfărmările
genitiv-dativ singular
  • sfărmări
  • sfărmării
plural
  • sfărmări
  • sfărmărilor
vocativ singular
plural
sfărămare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărămare
  • sfărămarea
plural
  • sfărămări
  • sfărămările
genitiv-dativ singular
  • sfărămări
  • sfărămării
plural
  • sfărămări
  • sfărămărilor
vocativ singular
plural
sfărâmire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfărâma sfărma sfărăma sfărâmi sfărima sfărmi sfârmi sfirimi sfrămi sfrimi sfrumi sfurmi

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fărâmița sparge zdrobi attach_file 8 exemple
    exemple
    • Oamenii pun mîna pe ciocan, pe daltă și pe dinamită și încep să sfărîme stînca. BOGZA, Ț. 53.
      surse: DLRLC
    • E de mirare, domnule, cum de nu i-a sfărmat capul. C. PETRESCU, C. V. 35.
      surse: DLRLC
    • În cîteva clipe sfărîmară tot ce se găsea în odaie. REBREANU, R. II 204.
      surse: DLRLC
    • Bocănește el cît bocănește, cînd pîrrr! cade copacul peste car, de-l sfarmă, și peste boi, de-i ucide. CREANGĂ, P. 46.
      surse: DLRLC
    • poetic Un izvor Sfărîmă bobi de aur și de mărgăritare. EFTIMIU, C. 118.
      surse: DLRLC
    • Focul, în umbra odăii, pîlpîie, scade, se sfarmă într-o grămadă de jar. SADOVEANU, O. VII 334.
      surse: DLRLC
    • Roata de dinainte se izbi de el în repegiune și se sfărmă pe loc. ALECSANDRI, O. P. 259.
      surse: DLRLC
    • poetic Lăsă să-i lunece de-a lungul obrajilor două lacrimi grele ce i se sfărîmară în stropi de-argint. MIRONESCU, S. A. 86.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie tranzitiv A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Am destule necazuri ale mele... ca să-mi mai sfarm eu capul și să mă amestec unde n-am cădere. C. PETRESCU, R. DR. 159.
        surse: DLRLC
      • De ce să-și sfarme capul cu atîta carte? REBREANU, I. 52.
        surse: DLRLC
      • Oricît îmi sfărm capul... nu-i chip s-o scot la cale. RETEGANUL, P. III 37.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi.
      exemple
      • Vuietul morii sfărma tăcerea zăvoaielor și se ridica deasupra freamătului apelor. SADOVEANU, O. I 68.
        surse: DLRLC
      • Titu observă decepția tovarășului său de drum, îi părea rău că i-a sfărîmat o speranță și nu știa cum s-o dreagă. REBREANU, R. I 161.
        surse: DLRLC
      • Necinstea în politică sfărîmă datoriile și drepturile unei națiuni întregi. DEMETRESCU, O. 207.
        surse: DLRLC
      • Unitatea falsă, la care... supuse prin silă lumea, trebui să se sfarme, ca să facă loc unei organizări progresive. BĂLCESCU, O. II 6.
        surse: DLRLC
      • poetic În suflet simt cum negura se sfarmă Și se-mpletește albă dimineață. GOGA, P. 26.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să nalțe dreapta lui de fier, Să prindă fulgerul din cer? COȘBUC, P. I 146.
      surse: DLRLC
    • Cine ești? Spune, că te sfărîm! ALECSANDRI, T. I 268.
      surse: DLRLC
    • reflexiv prin exagerare Fiică-sa însă plîngea de se sfărma. SBIERA, P. 126.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se zbate, a se chinui, a se strădui să...
    exemple
    • Dar de, boierule, nici ei n-au pămînt și de aceea se tot sfarmă să cîștige. REBREANU, R. I 191.
      surse: DLRLC
    • De cînd așteptăm și ne sfărîmăm. GALKACTION, O. I 200.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix s- + fărâma.
    surse: DEX '09 DEX '98

sfărâmare sfărmare sfărămare sfărâmire

etimologie:

  • vezi sfărâma
    surse: DEX '98 DEX '09