2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRCUÍRE, sfârcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a sfârcui și rezultatul ei. – V. sfârcui.

SFÂRCUÍRE, sfârcuiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a sfârcui și rezultatul ei. – V. sfârcui.

SFÂRCUÍ, sfấrcui, vb. IV. Tranz. (Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. – Sfârc + suf. -ui.

SFÂRCUÍ, sfấrcui, vb. IV. Tranz. (Reg.) A plesni cu sfârcul biciului. – Sfârc + suf. -ui.

SFÎRCUÍ, sfî́rcui, vb. IV. Tranz. A plesni cu sfîrcul biciului. Tătarii începeau a mîna pe cei prinși, a-i sfîrcui ș-a-i împunge. SADOVEANU, O. VII 15. O sfîrcui peste piept. SANDU-ALDEA, U. P. 89.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfârcuíre (reg.) s. f., g.-d. art. sfârcuírii; pl. sfârcuíri

sfârcuíre s. f., g.-d. art. sfârcuírii; pl. sfârcuíri

sfârcuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfấrcui, 3 sfấrcuie, imperf. 3 sg. sfârcuiá; conj. prez. 3 să sfấrcuie

sfârcuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfârcui, 3 sg. și pl. sfârcuie, imperf. 3 sg. sfârcuiá

Intrare: sfârcuire
sfârcuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârcuire
  • sfârcuirea
plural
  • sfârcuiri
  • sfârcuirile
genitiv-dativ singular
  • sfârcuiri
  • sfârcuirii
plural
  • sfârcuiri
  • sfârcuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sfârcui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfârcui
  • sfârcuire
  • sfârcuit
  • sfârcuitu‑
  • sfârcuind
  • sfârcuindu‑
singular plural
  • sfârcuie
  • sfârcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfârcui
(să)
  • sfârcui
  • sfârcuiam
  • sfârcuii
  • sfârcuisem
a II-a (tu)
  • sfârcui
(să)
  • sfârcui
  • sfârcuiai
  • sfârcuiși
  • sfârcuiseși
a III-a (el, ea)
  • sfârcuie
(să)
  • sfârcuie
  • sfârcuia
  • sfârcui
  • sfârcuise
plural I (noi)
  • sfârcuim
(să)
  • sfârcuim
  • sfârcuiam
  • sfârcuirăm
  • sfârcuiserăm
  • sfârcuisem
a II-a (voi)
  • sfârcuiți
(să)
  • sfârcuiți
  • sfârcuiați
  • sfârcuirăți
  • sfârcuiserăți
  • sfârcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfârcuie
(să)
  • sfârcuie
  • sfârcuiau
  • sfârcui
  • sfârcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)