septembrie ssg [At: PO 256/12 / V: (înv) ~mvrie, (pop) ~re, (îrg) ~mvre, (înv) ~evie, ~evri, ~evrie, săptemvri, (reg) ~băr, september^[1], ~biăr, ~mvrie, sectembăr, sectember, sectembir, sectembre, sect~, sectemvere, sectemvrăr, sectemvre, sectemvrie, sectemvrii, sectenber, semptembre, sentembăr, sent~, setember, setembre^[2], saccemvire, saptember, săctembăr, săctembre, săctembri, săctemvre, săctemvri, săptembăr, săptembri, săptemvere, săptemvire, săptemvirie, săptemvre, sâctembre / E: slv септембрий, ngr σεπτέμβριος] A noua lună a anului, care urmează după august Si: (îvp) răpciune, (pop) vinicer. corectat(ă)

SEPTEMBRIE s. m. Numele lunii a noua a anului; (popular) răpciune. Tot orașul Chișinăului se adunase ca să privească alergarea de cai, ce se prelungise pînă în luna lui septembrie. NEGRUZZI, S. I 35. – Variantă: (învechit) septemvrie (SADOVEANU, O. A. III 123) s. m.

SEPTEMBRIE m. A noua lună a anului. [G.-D. lui septembrie; Sil. -tem-bri-e] /<sl. septemvrii, ngr. septémvrios

saccemvire s vz septembrie

saptember s vz septembrie

săctembăr sms vz septembrie

săctembre sms vz septembrie

săctembri sms vz septembrie

săctemvri sms vz septembrie

săptembăr ssg vz septembrie corectat(ă)

săptembri ssg vz septembrie corectat(ă)

săptemvere ssg vz septembrie corectat(ă)

săptemvire ssg vz septembrie corectat(ă)

săptemvirie ssg vz septembrie corectat(ă)

săptemvri ssg vz septembrie corectat(ă)

sâctembre ssg vz septembrie corectat(ă)

sectembăr ssg vz septembrie corectat(ă)

sectember ssg vz septembrie corectat(ă)

sectembir ssg vz septembrie corectat(ă)

sectembre ssg vz septembrie

sectembrie ssg vz septembrie corectat(ă)

sectemvere ssg vz septembrie corectat(ă)

sectemvrăr ssg vz septembrie corectat(ă)

sectemvre ssg vz septembrie corectat(ă)

sectemvrie ssg vz septembrie corectat(ă)

sectemvrii ssg vz septembrie corectat(ă)

sectenber ssg vz septembrie corectat(ă)

semptembre ssg vz septembrie corectat(ă)

sentembăr ssg vz septembrie corectat(ă)

sentembrie ssg vz septembrie corectat(ă)

septembăr ssg vz septembrie corectat(ă)

september^[1] ssg vz septembrie corectat(ă)

septembiăr ssg vz septembrie corectat(ă)

septembre ssg vz septembrie corectat(ă)

septemvre ssg vz septembrie corectat(ă)

septemvrie ssg vz septembrie corectat(ă)

septevie ssg vz septembrie corectat(ă)

septevri ssg vz septembrie corectat(ă)

septevrie ssg vz septembrie corectat(ă)

setember ssg vz septembrie corectat(ă)

setembre^[1] ssg vz septembrie corectat(ă)

Septemvrie m. a noua lună a anului (a șaptea în calendarul roman): Septemvrie se numește de popor Răpciune. [De origină slavo-greacă].

*Septémbre m., gen. al luĭ (lat. September, d. septem, șapte, fiindcă în vechime anu începea la Martie, și decĭ Septembre era luna a șaptea). A noŭa lună a anuluĭ. V. răpcĭune). – Vechi Septenvrie (scris -mvrie) și Septevrie, apoi -envre (mgr. septémvrios, vsl. septevriĭ, -enbrĭ, bg. -temvriĭ).

!septembrie (desp. -bri-e) s. m., g.-d. art. lui septembrie; abr. sept.; simb. IX/.09./-09-

septembrie (-bri-e) s. m., g.-d. lui septembrie; abr. sept.; IX /.09./-09-

septembrie s. m. (sil. -bri-e), g.-d. art. lui septembrie; abr. sept., simb. IX (și:. 9./-9-)

septembrie

Septembrie.

septemvrie s. m. – A noua lună a anului. – Var. septemvre, septembr(i)e. Mr. septembriu. Ngr. σεπτέμβριος, parțial prin intermediul sl. septębrĭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130) ultima var. din lat. September (sec. XIX).

SEPTEMBRIE s. (pop.) răpciune, vinicer.

SEPTEMBRIE s. (pop.) răpciune, vinicer.