2 intrări

14 definiții

SEMÍT, -Ă, semiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. 2. Adj. Care aparține semiților (1), privitor la semiți; semitic. – Din fr. Sémite.

SEMÍT, -Ă, semiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. 2. Adj. Care aparține semiților (1), privitor la semiți; semitic. – Din fr. sémite.

SEMÍT1, -Ă, semiți, -te, adj. Semitic. Rasă semită.

SEMÍT2, -Ă, semiți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă, din sud-vestul Asiei și nordul Africii (căruia îi aparțineau vechii babiloneni, asirieni, fenicieni, iudei etc. și arabii, evreii, abisinienii etc. de astăzi).

semít adj. m., s. m., pl. semíți; adj. f., s. f. semítă, pl. semíte

semít s. m., adj. m., pl. semíți; f. sg. semítă, pl. semíte

SEMÍT, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare cărora le aparțin arabii, evreii etc. [< fr. sémite].

SEMÍT, -Ă I. s. m. f. (pl.) popoare din sud-vestul Asiei și nord-estul Africii care vorbesc limbi apropiate (arabii, evreii etc.); (sg.) persoană aparținând unuia din aceste popoare; II. adj. semitic. (< fr. sémite)

SEMÍT2 ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. (în vechea clasificare etnografică) Persoană care face parte dintr-un grup de popoare, înrudite prin limbă, din sud-vestul Asiei și nord-estul Africii (arabi, evrei, sirieni etc.). /<fr. sémite

SEMÍT1 ~tă (~ți, ~te) v. SEMITIC. /<fr. sémite

*semít, -ă s. (d. Sem după pronunțarea clasică; rom. Sem, unu din fiiĭ luĭ Noe, presupus strămoș al Semiților). Om din familia etnografică și linghistică din care fac parte Arameiĭ, Sirieniĭ, Haldeiĭ, Asirieniĭ, Jidaniĭ, Arabiĭ și Himyarițiĭ. Jidan. Adj. Semitic. V. antisemit.

Semiți m. pl. 1. nume dat unor popoare aziatice, considerate ca descendenții lui Sem: Evrei, Arabi. Asirieni. 2. nume aplicat în special Evreilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SEMIT adj. semitic. (Populație ~.)

Intrare: semit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular semit semitul
plural semiți semiții
genitiv-dativ singular semit semitului
plural semiți semiților
vocativ singular
plural
Intrare: semit (adj.)
semit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular semit semitul semi semita
plural semiți semiții semite semitele
genitiv-dativ singular semit semitului semite semitei
plural semiți semiților semite semitelor
vocativ singular
plural