17 definiții pentru semitic semetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMÍTIC, -Ă, semitici, -ce, adj. Semit (2). ◊ Limbi semitice = ramură a familiei de limbi hamito-semitice. – Din fr. sémitique.

semitic, ~ă [At: PROT.-POP., N. D. / V: (îvr) ~metic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sémitique] 1-6 a Semit (3-8). 7-8 sf, a (Șîs limbi ~ice) (Ramură a familiei de limbi afro-asiatice) care cuprinde limbi ca araba, ebraica, arameica etc.

SEMÍTIC, -Ă, semitici, -ce, adj. Semit (2). – Din fr. sémitique.

SEMÍTIC, -Ă, semitici, -e, adj. Care se referă la semiți, al semiților, de semiți. Limbi semitice.

SEMÍTIC, -Ă adj. Care aparține semiților, referitor la semiți. [< fr. sémitique].

SEMÍTIC, -Ă adj. care aparține semiților; semit. ♦ limbi če = grup de limbi vorbite în Asia occidentală și Africa de nord (araba, ebraica, egipteana). (< fr. sémitique)

SEMÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care aparține semiților. ◊ Limbi ~ce ramură a limbilor afro-asiatice. /<fr. sémitique

semitic a. ce ține de Semiți; limbi semitice.

*semitíc, -ă adj. Al Semiților: istoria limbilor semitice a fost scrisă de Renan (1855). Judaic, jidănesc: apucăturĭ semitice. Nas Semitic, nas prea achilin. Adv. A vorbi semitic.

HAMÍTO-SEMÍTIC, -Ă, hamito-semitici, -e, adj. (În sintagma) Limbă hamito-semitică (și substantivat, f.) = limbă care face parte dintr-o familie de limbi vorbite în nordul și estul Africii, în Peninsula Arabică și în statele de la nordul acesteia. – Din engl. hamito-semitic, fr. chamito-sémitique.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

semític adj. m., pl. semítici; f. semítică, pl. semítice

semític adj. m., pl. semítici; f. șg. semítică, pl. semítice

!hamíto-semític adj. m.; f. hamíto-semítică, pl. hamíto-semítice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEMÍTIC adj. semit. (Populație ~.)

SEMITIC adj. semit. (Populație ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SEMÍTIC, -Ă (< fr. {i}) adj. Care aparține semiților, referitor la semiți. ◊ Limbi semitice = ramură a familiei de limbi hamito-semitice (sau afro-asiatice) cuprinzând grupurile: 1) de E (akkadiana – moartă, cu dialectele asirian și babilonian); 2) de NV (vii – ivrit și dialectele neoarameice; moarte – amoreiană, canaanneană, ugarită, feniciano-punică, ebraică veche și dialectele arameice); 3) de S-central (araba cu dialectele sale și malteza); 4) de S-periferic (vii – mehri, șhauri ș.a.; moarte – mineiană, sabeiană ș.a.); 5) ethiopo-semitice (vii – tigrina, tigre, amhară ș.a.; moartă – ethiopiană). Cele mai vechi monumente scrise în aceste limbi sunt unele inscripții cuneiforme akkadiene, antroponime și toponime palestiniene intercalate în inscripțiile egiptene (milen. 3-2 î. Hr.).

Intrare: semitic
semitic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semitic
  • semiticul
  • semiticu‑
  • semitică
  • semitica
plural
  • semitici
  • semiticii
  • semitice
  • semiticele
genitiv-dativ singular
  • semitic
  • semiticului
  • semitice
  • semiticei
plural
  • semitici
  • semiticilor
  • semitice
  • semiticelor
vocativ singular
plural
semetic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)