11 definiții pentru semit (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMÍT, -Ă, semiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. 2. Adj. Care aparține semiților (1), privitor la semiți; semitic. – Din fr. Sémite.

semit, [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: fr sémite] 1 smf Persoană din grupul de popoare din sud-vestul Asiei și din nordul și estul Africii cu aceeași origine, cu trăsături fizice comune și limbi înrudite, din care fac parte astăzi arabii, evreii, etiopienii etc. 2 (Spc) Evreu (1). 3-4 a Care aparține semiților (1-2) Si: semitic (1-2), (spc) evreiesc. 5-6 a Referitor la semiți (1-2) Si: semitic (3-4), (spc) evreiesc. 7-8 Specific semiților (1-2) Si: semitic (5-6), (spc) evreiesc.

SEMÍT, -Ă, semiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc. 2. Adj. Care aparține semiților (1), privitor la semiți; semitic. – Din fr. sémite.

SEMÍT2, -Ă, semiți, -te, s. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă, din sud-vestul Asiei și nordul Africii (căruia îi aparțineau vechii babiloneni, asirieni, fenicieni, iudei etc. și arabii, evreii, abisinienii etc. de astăzi).

SEMÍT, -Ă s.m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare cărora le aparțin arabii, evreii etc. [< fr. sémite].

SEMÍT, -Ă I. s. m. f. (pl.) popoare din sud-vestul Asiei și nord-estul Africii care vorbesc limbi apropiate (arabii, evreii etc.); (sg.) persoană aparținând unuia din aceste popoare; II. adj. semitic. (< fr. sémite)

SEMÍT2 ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. (în vechea clasificare etnografică) Persoană care face parte dintr-un grup de popoare, înrudite prin limbă, din sud-vestul Asiei și nord-estul Africii (arabi, evrei, sirieni etc.). /<fr. sémite

*semít, -ă s. (d. Sem după pronunțarea clasică; rom. Sem, unu din fiiĭ luĭ Noe, presupus strămoș al Semiților). Om din familia etnografică și linghistică din care fac parte Arameiĭ, Sirieniĭ, Haldeiĭ, Asirieniĭ, Jidaniĭ, Arabiĭ și Himyarițiĭ. Jidan. Adj. Semitic. V. antisemit.

Semiți m. pl. 1. nume dat unor popoare aziatice, considerate ca descendenții lui Sem: Evrei, Arabi. Asirieni. 2. nume aplicat în special Evreilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

semít adj. m., s. m., pl. semíți; adj. f., s. f. semítă, pl. semíte

semít s. m., adj. m., pl. semíți; f. sg. semítă, pl. semíte

Intrare: semit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semit
  • semitul
  • semitu‑
plural
  • semiți
  • semiții
genitiv-dativ singular
  • semit
  • semitului
plural
  • semiți
  • semiților
vocativ singular
  • semitule
  • semite
plural
  • semiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

semit, -ă (persoană) semită

  • 1. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: