18 definiții pentru semeție sumeție sămeție simeție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMEȚÍE, s. f. 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. [Var.: (reg.) sumețíe s. f.] – Semeț + suf. -ie.

SEMEȚÍE, s. f. 1. Mândrie, fală; trufie, îngâmfare, orgoliu. 2. Curaj, îndrăzneală; avânt. [Var.: (reg.) sumețíe s. f.] – Semeț + suf. -ie.

semeție sf [At: CORESI, EV. 66 / V: (pop) sum~, (înv) săm~, sim~, sâm~ / Pl: ~ii / E: semeț + -ie] 1 Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii Si: fală, fudulie, infatuare, împăunare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, trufie, vanitate, (liv) suficiență (3), (rar) superbie (1), țanțoșie, (îvp) măreție, mărire, păunire, (îrg) trufă1, (înv) fălnicie, laudă, mărire, mărime, mândrețe, pohfală, preaînălțare, semețire (1), trufășie, zădărnicie, (reg) făloșie, (îvr) preînălțime. 2 (Pex) Lipsă de rușine, de respect Si: aroganță, impertinență, insolență, îndrăzneală, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, (rar) țanțoșie, (pop) țâfnă, (înv) sfruntenie. 3 (Îlav) Cu ~ În mod semeț (6) Si: (înv) semețește (2). 4 Ansamblu de calități care impresionează Si: grandoare, măreție, splendoare, (rar) maiestate. 5 Forță morală de a înfrunta primejdiile și neajunsurile de orice fel Si: bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, (rar) întrepriditate, (rar) cutezare, (pop) inimă, voinicie, (pfm) suflet, (înv) dârzie, îndrăznire, mărinimie, neînfricoșare, semețire (2), (grî) taros, (frm) petulanță. 6 (Înv; îf sumeție) Nesupunere. 7 (Înv) Răzvrătire.

SEMEȚÍE s. f. 1. Mîndrie, fală; (depreciativ) trufie, îngîmfare, orgoliu. Moș Gheorghe Soare înaintă... urcînd scărițele de piatră cu semeție și încredere, mîndru ca un mire. MIHALE, O. 520. Iată trăsurile acelei figuri ce-nsuflă îndată un simpatic respect și pe care o susține cu oareșice mîndrie portul drept al trupului și gugiumanul de samur, așezat cu semeție pe cap. ODOBESCU, S. I 262. Cei bogați... vorbesc din avuție Și se țin în semeție. TEODORESCU, P. P. 101. 2. Curaj, îndrăzneală; avînt. Șovăia pierzîndu-și mintea de putere părăsit... Semeția luiminciună; vitejia luipoveste. MACEDONSKI, O. I 118. Ai noștri izbesc cu semeție pe turci și tătari și îi iau în goană. BĂLCESCU, O. II 49. – Variantă: (regional) sumețíe (C. PETRESCU, C. V. 353, ALECSANDRI, T. 1399, NEGRUZZI, S. I 141) s. f.

SEMEȚÍE ~i f. 1) Caracter semeț; fală; măreție. 2) Atitudine de superioritate nejustificată fața de alții; fală; măreție; îngâmfare; înfumurare; fudulie; mândrie. [G.-D. semeției] /semeț + suf. ~ie

semețíe (Munt.) și sumețíe (Mold.) f. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Mîndrie foarte mare, mare încredere în sine, trufie. – Vechĭ să, sî- și si-.

SUMEȚÍE s. f. v. semeție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

semețíe s. f., art. semețía, g.-d. semețíi, art. semețíei

semețíe s. f., art. semețía, g.-d. art. semețíei; pl. semețíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SEMEȚÍE s. v. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu.

SEMEȚÍE s. 1. v. măreție. 2. mândrie, (pop.) dârzenie, făloșenie, făloșie. (O ținută plină de ~.) 3. v. curaj. 4. v. îngâmfare.

SEMEȚIE s. 1. grandoare, maiestate, măreție. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 2. mîndrie, (pop.) dîrzenie, făloșenie, făloșie. (O ținută plină de o falnică ~.) 3. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (~ unui viteaz.) 4. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, orgoliu, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preaînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificată.)

semeție s. v. AROGANȚĂ. IMPERTINENȚĂ. INSOLENȚĂ. MĂGĂRIE. NECUVIINȚĂ. NEOBRĂZARE. NERUȘINARE. OBRĂZNICIE. SFRUNTARE. TRUFIE. TUPEU.

Semeție ≠ simplețe, simplitate

Intrare: semeție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semeție
  • semeția
plural
  • semeții
  • semețiile
genitiv-dativ singular
  • semeții
  • semeției
plural
  • semeții
  • semețiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sumeție
  • sumeția
plural
  • sumeții
  • sumețiile
genitiv-dativ singular
  • sumeții
  • sumeției
plural
  • sumeții
  • sumețiilor
vocativ singular
plural
sămeție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
simeție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

semeție sumeție sămeție simeție

  • exemple
    • Moș Gheorghe Soare înaintă... urcînd scărițele de piatră cu semeție și încredere, mîndru ca un mire. MIHALE, O. 520.
      surse: DLRLC
    • Iată trăsurile acelei figuri ce-nsuflă îndată un simpatic respect și pe care o susține cu oareșice mîndrie portul drept al trupului și gugiumanul de samur, așezat cu semeție pe cap. ODOBESCU, S. I 262.
      surse: DLRLC
    • Cei bogați... vorbesc din avuție Și se țin în semeție. TEODORESCU, P. P. 101.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Șovăia pierzîndu-și mintea de putere părăsit... Semeția lui – minciună; vitejia lui – poveste. MACEDONSKI, O. I 118.
      surse: DLRLC
    • Ai noștri izbesc cu semeție pe turci și tătari și îi iau în goană. BĂLCESCU, O. II 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Semeț + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09