27 de definiții pentru semeț sumeț sămăț sămeț sâmăț sâmeț simăț simeț (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreț; trufaș, sfidător, obraznic. ◊ (Adverbial) Privește semeț. 2. Îndrăzneț, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [Var.: (reg.) suméț, -eáță adj.] – Cf. sl. sŭmĕti.

SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreț; trufaș, sfidător, obraznic. ◊ (Adverbial) Privește semeț. 2. Îndrăzneț, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [Var.: (reg.) suméț, -eáță adj.] – Cf. sl. sŭmĕti.

semeț, ~eață a [At: N. COSTIN, L. 597 / V: (îvp) sum~, (înv) sămăț, săm~, simăț, sim~, sâmăț, sâm~ / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 (D. oameni) Care are încredere exagerată în calitățile proprii Si: fudul, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, trufaș1, țanțoș, vanitos, (liv) prezumțios, suficient, (îvp) măreț, (pop) falnic, fălos, închipuit, (pfm) țâfnos, (îrg) pâșiu, (înv) preaînălțat, zadarnic, (îvr) fumuros, trufitor, (reg) măros, nărtos, (fam) scrobit2, bățos, înțepat. 2 (Pex) Care este lipsit de respect, de rușine Si: arogant, impertinent, insolent, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerușinat, obraznic, sfruntat, țanțoș, (pfm) țâfnos, (îrg) rușinat, (reg) șulhetic, (fam) botos. 3 (D. manifestări, atitudini etc. ale oamenilor, d. părți ale corpului lor) Care exprimă îngâmfare Si: mândru, orgolios, trufaș1 (1), țanțoș, (liv) prezumțios, (rar) superb, (pop) dârz, falnic, fălos. 4 (Pex) Care exprimă obrăznicie Si: arogant, impertinent, insolit, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, obraznic, țanțoș. 5 (D. natură sau d. elemente, fenomene etc. ale naturii, edificii, părți ale lor etc.) Care impresionează Si: falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, magnific, maiestos, măreț, mândru, splendid, trufaș1, (îrg) fălos. 6 (D. oameni) Care nu se teme de greutăți și de pericole Si: brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, viteaz, (liv) intrepid, (rar) bărbat, (înv) hrăbor, neînfricoșat. 7 (D. manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) Care exprimă curaj Si: curajos, cutezător, dârz, îndrăzneț, neînfricat. 8 (Rar; d. manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) Avântat (12).

SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. Mîndru, falnic, măreț; (depreciativ) trufaș, sfidător, obraznic. Încălărat și mai semeț decît Alexandru Machedon, sălta în tarniță badea Ghiță Botgros. SADOVEANU, N. P. 77. În privirea lui deșteaptă, în portul lui îngrijit, în umbletul lui semeț... are ceva din măreția blîndă a naturii care-l înconjoară. VLAHUȚĂ, R. P. 80. Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri, Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91. ◊ Fig. Munții își ridicau crestele semețe în înaltul cerului sau își duceau pereții netezi ai prăpăstiilor, spre funduri. BOGZA, C. O. 27. Străjuiau pe înălțimi ruine semețe în falduri de iederă. M. I. CARAGIALE, C. 38. ◊ (Adverbial) Sergentul jandarmilor din sat a înaintat semeț prin mulțime. SAHIA, N. 68. El se uită la dînsa semeț... hotărît... să-i spuie că e liber și că va face ce va voi cu libertatea sa. D. ZAMFIRESCU, R. 166. ◊ (Substantivat) Cine ești tu, semețule, de îndrăznești să ai îndrăzneala de a te prezenta dinaintea noastră? ALECSANDRI, T. I 416. 2. Îndrăzneț, curajos. Mai sînt regiuni neexplorate și lumi între pămînt și cer Spre care turiști semeți se-ndreaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 6. Voi care-ați umblat pe uliți, fără haine, fără pîine... Ridicînd în lupta vieții frunți semețe de eroi... V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96. Dar unde-i Despot, să-l lăudăm în față De fapta lui de astăzi, frumoasă și semeață? ALECSANDRI, T. II 110. ♦ Plin de avînt, de elan; avîntat. Din roze ceruri ciocîrlia zvonește cîntece semețe. MACEDONSKI, O. I 159. Deasa citire a cărții tale ar aprinde în mine un... dor semeț. ODOBESCU, S. III 13. – Variantă: (regional) suméț, -eáță (HOGAȘ, M. N. 176, ALECSANDRI, T. 1441, NEGRUZZI, S. I 45) adj.

SEMÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și adverbial 1) Care exprimă demnitate și mândrie; plin de demnitate și mândrie; falnic; trufaș. 2) Care se remarcă prin curaj; curajos; îndrăzneț. 3) rar Care are o părere exagerată despre calitățile sale; plin de sine; mândru; fudul; încrezut; măreț; îngâmfat; înfumurat; falnic. /Orig. nec.

semeț a. arogant. [Cf. slav. SŬMIETI, a cuteza].

seméț (Munt.) și suméț (Mold. Trans). -eáță adj., pl. etĭ, ețe (d. vsl. sŭmĭeti, a îndrăzni). Rar azĭ. Foarte mîndru, plin de încredere în sine, dîrz, trufaș. – Vechĭ și să, sî-, si-. La Dos. sîmăț.

SUMÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. semeț.

SUMÉȚ, -EÁȚĂ adj. v. semeț.

sămăț, ~eață a vz semeț

sămeț, ~eață a vz semeț

sâmăț, ~eață a vz semeț

sâmeț, ~eață a vz semeț

simăț, ~eață a vz semeț

simeț, ~eață a vz semeț

sumeț, ~eață a vz semeț

SUMÉȚ, – EÁȚĂ adj. v. semeț.

sumeț a. V. semeț: ea vine sumeață în fața cailor AL.

arată toate definițiile

Intrare: semeț
semeț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semeț
  • semețul
  • semețu‑
  • semeață
  • semeața
plural
  • semeți
  • semeții
  • semețe
  • semețele
genitiv-dativ singular
  • semeț
  • semețului
  • semețe
  • semeței
plural
  • semeți
  • semeților
  • semețe
  • semețelor
vocativ singular
plural
sumeț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sumeț
  • sumețul
  • sumețu‑
  • sumeață
  • sumeața
plural
  • sumeți
  • sumeții
  • sumețe
  • sumețele
genitiv-dativ singular
  • sumeț
  • sumețului
  • sumețe
  • sumeței
plural
  • sumeți
  • sumeților
  • sumețe
  • sumețelor
vocativ singular
plural
sămăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sămeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâmăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâmeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
simăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
simeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

semeț sumeț sămăț sămeț sâmăț sâmeț simăț simeț

  • exemple
    • Încălărat și mai semeț decît Alexandru Machedon, sălta în tarniță badea Ghiță Botgros. SADOVEANU, N. P. 77.
      surse: DLRLC
    • În privirea lui deșteaptă, în portul lui îngrijit, în umbletul lui semeț... are ceva din măreția blîndă a naturii care-l înconjoară. VLAHUȚĂ, R. P. 80.
      surse: DLRLC
    • Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri, Căror a mea ființă un semizeu părea. EMINESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • figurat Munții își ridicau crestele semețe în înaltul cerului sau își duceau pereții netezi ai prăpăstiilor, spre funduri. BOGZA, C. O. 27.
      surse: DLRLC
    • figurat Străjuiau pe înălțimi ruine semețe în falduri de iederă. M. I. CARAGIALE, C. 38.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Privește semeț.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • (și) adverbial Sergentul jandarmilor din sat a înaintat semeț prin mulțime. SAHIA, N. 68.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial El se uită la dînsa semeț... hotărît... să-i spuie că e liber și că va face ce va voi cu libertatea sa. D. ZAMFIRESCU, R. 166.
      surse: DLRLC
    • Cine ești tu, semețule, de îndrăznești să ai îndrăzneala de a te prezenta dinaintea noastră? ALECSANDRI, T. I 416.
      surse: DLRLC
  • 2. Plin de avânt, de elan.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: avântat curajos îndrăzneț 5 exemple
    exemple
    • Mai sînt regiuni neexplorate și lumi între pămînt și cer Spre care turiști semeți se-ndreaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 6.
      surse: DLRLC
    • Voi care-ați umblat pe uliți, fără haine, fără pîine... Ridicînd în lupta vieții frunți semețe de eroi... V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96.
      surse: DLRLC
    • Dar unde-i Despot, să-l lăudăm în față De fapta lui de astăzi, frumoasă și semeață? ALECSANDRI, T. II 110.
      surse: DLRLC
    • Din roze ceruri ciocîrlia zvonește cîntece semețe. MACEDONSKI, O. I 159.
      surse: DLRLC
    • Deasa citire a cărții tale ar aprinde în mine un... dor semeț. ODOBESCU, S. III 13.
      surse: DLRLC

etimologie: