2 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEDÍLĂ1, sedile, s. f. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din fr. cédille.

SEDÍLĂ1, sedile, s. f. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. – Din fr. cédille.

SEDÍLĂ2, sedile, s. f. Săculeț cu țesătură rară, în care se pune brânza la scurs. [Var.: (reg.) sădílă, sidílă s. f.] – Din bg., sb. sedilo.

sedi1 sf [At: HELIADE, PARALELISM, II, 153 / V: (înv) sid~, țedil sn / S și: cedilă / Pl: ~le / E: fr cédille] Semn diacritic în formă de virgulă, care se pune sub unele consoane pentru a marca alte valori fonetice ale acestora.

sedi2 sf [At: POLIZU / V: săd~, (îrg) sid~, (reg) sad~, o~, șind~, țid~ / Pl: ~le / E: bg цедило] 1 Săculeț conic confecționat dintr-o țesătură de pânză rară prin care se scurge zerul la prepararea brânzii, a cașului, a urdei etc. și în care se lasă brânza proaspătă până se scurge tot zerul și se întărește Si: (reg) sac, săcui2, săculete, săculeț, scurgător, zăgârnă. 2 (Reg; pex) Bucată de brânză, de caș, de urdă etc. strecurată prin sedilă2 (1). 3 (Reg; îf sidilă) Brânză preparată din urdă.

SEDÍLĂ2, sedile, s. f. Săculeț cu țesătură rară, în care se pune brânza la scurs. [Var.: (reg.) sădílă, sidílă s. f.] – Din bg., scr. sedilo.

SEDÍLĂ2, sedile, s. f. Semn ortografic în formă de virgulă, care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet. Sedila transformă pe «s» în «ș» și pe «t» în «ț».

SEDÍLĂ s.f. Semn grafic în formă de virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. [< fr. cédille, cf. sp. zedilla].

SEDÍLĂ s. f. semn diacritic, virgulă care se pune sub o consoană pentru a-i da valoarea unui alt sunet. (< fr. cédille)

SEDÍLĂ ~e f. Semn diacritic în formă de virgulă, pus sub o consoană, pentru a-i modifica valoarea. [G.-D. sedilei] /<fr. cédille

sedilă f. mic semn, pus sub s și t, spre a le da un sunet șuerător: fașă, țară.

1) sedílă f., pl. e (bg. rus. cĭedilo, sîrb. ce-, rut. ci-, strecurătoare, filtru, d. vsl. cĭediti, a strecura). Munt. Zăgîrnă – Și sădilă, sidilă, sîdilă (VR. 1912, 1, 80).

SĂDÍLĂ s. f. v. sedilă2.

SIDÍLĂ s. f. v. sedilă2.

arată toate definițiile

Intrare: sedilă (semn)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sedi
  • sedila
plural
  • sedile
  • sedilele
genitiv-dativ singular
  • sedile
  • sedilei
plural
  • sedile
  • sedilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sădi
  • sădila
plural
  • sădile
  • sădilele
genitiv-dativ singular
  • sădile
  • sădilei
plural
  • sădile
  • sădilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sidi
  • sidila
plural
  • sidile
  • sidilele
genitiv-dativ singular
  • sidile
  • sidilei
plural
  • sidile
  • sidilelor
vocativ singular
plural
țedil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țidil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țidilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sadilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sădilă (săculeț)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sădi
  • sădila
plural
  • sădile
  • sădilele
genitiv-dativ singular
  • sădile
  • sădilei
plural
  • sădile
  • sădilelor
vocativ singular
plural
sădelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sătilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sedi
  • sedila
plural
  • sedile
  • sedilele
genitiv-dativ singular
  • sedile
  • sedilei
plural
  • sedile
  • sedilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sidi
  • sidila
plural
  • sidile
  • sidilele
genitiv-dativ singular
  • sidile
  • sidilei
plural
  • sidile
  • sidilelor
vocativ singular
plural

sedilă (semn) sădilă sidilă țedil țidil țidilă sadilă

  • 1. Semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Sedila transformă pe «s» în «ș» și pe «t» în «ț».
      surse: DLRLC

etimologie:

sădilă (săculeț) sădelă sătilă sedilă sidilă

  • 1. Săculeț cu țesătură rară, în care se pune brânza la scurs.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sădelcă 2 exemple
    exemple
    • Acum nu era acasă decît un cioban bătrîn și șchiop, care dregea sădilele. GALACTION, O. I 155.
      surse: DLRLC
    • Brînză dulce din sădilă. MAT. FOLK. 116.
      surse: DLRLC

etimologie: