secularizare sf [At: BUL. COM. IST. II, 7 / Pl: ~zări / E: seculariza] 1 (Rar) Laicizare. 2 Intrare în patrimoniul statului a unor bunuri sau averi bisericești, mănăstirești etc., în schimbul unei despăgubiri Si: (îdt) secularizație (2).

SECULARIZARE, secularizări, s. f. Acțiunea de a seculariza. Cărți părăsite care nu mai servesc, dar care, fiind proprietatea statului de cînd cu secularizarea averii bisericești, nime nu se poate atinge de ele. ALECSANDRI, S. 8.

SECULARIZARE s.f. Acțiunea de a seculariza și rezultatul ei; laicizare. [< seculariza].

secularizare f. acțiunea de a seculariza: secularizarea averilor mânăstirești sub Cuza-Vodă (1863), când s’au luat din mâinile călugărilor greci un foarte mare număr de moșii, ale căror venituri (dela un capital de vr’o 800 milioane) trecură în stăpânirea Statului.

*secularizáre f. Acțiunea de a seculariza. – Și -ațiúne și -áție.

SECULARIZA, secularizez, vb. I. Tranz. A trece în patrimoniul statului (în schimbul unei despăgubiri) ceea ce aparține bisericii. – Din fr. séculariser.

seculariza vtf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 14 / S și: secularisa / Pzi: ~zez / E: fr séculariser] 1 (Rar; c. i. clerici) A face să devină laic Si: laicizare. 2 (C. i. bunuri, averi bisericești sau mănăstirești) A face să intre în patrimoniul statului, în schimbul unei despăgubiri.

SECULARIZA, secularizez, vb. I. Tranz. A trece în patrimoniul statului (în schimbul unei despăgubiri) un bun aparținând bisericii sau mănăstirii. – Din fr. séculariser.

SECULARIZA, secularizez, vb. I. Tranz. A trece cu forme legale în patrimoniul statului un bun aparținînd bisericii. Cuza-vodă a secularizat averile mănăstirești.

SECULARIZA vb. I. tr. A trece cu forme legale averile bisericești și mănăstirești în proprietatea statului; a reda vieții laice ceea ce aparține bisericii. [< fr. séculariser].

SECULARIZA vb. tr. 1. a scoate din proprietatea sau competența bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecându-le în patrimoniul statului. 2. a reda vieții laice persoane care au aparținut vieții ecleziastice. (< fr. séculariser)

A SECULARIZA ~ez tranz. (bunuri bisericești sau mănăstirești) A trece în proprietatea statului; a etatiza. /<fr. seculariser

secularizà v. a face secular sau laic.

*secularizéz v. tr. (d. secular; fr. séculariser). Prefac în secular (laic, civil), ĭaŭ de la mînăstirĭ și daŭ statuluĭ (cum a făcut Cuza la 1863, cînd a luat călugărilor Grecĭ moșiile româneștĭ de care eĭ se foloseaŭ în paguba Româniiĭ).

secularizare s. f., g.-d. art. secularizării; pl. secularizări

secularizare s. f., g.-d. art. secularizării; pl. secularizări

secularizare s. f., g.-d. art. secularizării; pl. secularizări

seculariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. secularizez, 3 secularizează; conj. prez. 1 sg. să secularizez, 3 să secularizeze

seculariza (a ~) vb., ind. prez. 3 secularizează

seculariza vb., ind. prez. 1 sg. secularizez, 3 sg. și pl. secularizează

secularizez.

SECULARIZARE s. (înv.) secularizație. (~ averilor mănăstirești.)

SECULARIZARE s. (înv.) secularizație. (~ averilor mănăstirești.)

SECULARIZÁRE (< lat. secularis – „laic”, „lumesc”) s. f. Trecerea averilor bisericești sau mănăstirești în proprietatea statului, în schimbul unei despăgubiri. La 17/29 dec. 1863, Corpurile Legiuitoare ale României votează Legea secularizării averilor mănăstirești. Moșiile mănăstirilor pământene, cât și ale celor aparținând mănăstirilor închinate Locurilor Sfinte, care reprezentau c. 25% din suprafața țării, reintră în stăpânirea statului român, în schimbul unei mari despăgubiri bănești. O parte din aceste proprietăți au trecut în administrarea Eforiei Spitalelor Civile.