SECULARIZÁRE (< lat. secularis – „laic”, „lumesc”) s. f. Trecerea averilor bisericești sau mănăstirești în proprietatea statului, în schimbul unei despăgubiri. La 17/29 dec. 1863, Corpurile Legiuitoare ale României votează Legea secularizării averilor mănăstirești. Moșiile mănăstirilor pământene, cât și ale celor aparținând mănăstirilor închinate Locurilor Sfinte, care reprezentau c. 25% din suprafața țării, reintră în stăpânirea statului român, în schimbul unei mari despăgubiri bănești. O parte din aceste proprietăți au trecut în administrarea Eforiei Spitalelor Civile.