2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECULARIZÁRE, secularizări, s. f. Acțiunea de a seculariza.V. seculariza.

SECULARIZÁRE, secularizări, s. f. Acțiunea de a seculariza.V. seculariza.

secularizare sf [At: BUL. COM. IST. II, 7 / Pl: ~zări / E: seculariza] 1 (Rar) Laicizare. 2 Intrare în patrimoniul statului a unor bunuri sau averi bisericești, mănăstirești etc., în schimbul unei despăgubiri Si: (îdt) secularizație (2).

SECULARIZÁRE, secularizări, s. f. Acțiunea de a seculariza. Cărți părăsite care nu mai servesc, dar care, fiind proprietatea statului de cînd cu secularizarea averii bisericești, nime nu se poate atinge de ele. ALECSANDRI, S. 8.

SECULARIZÁRE s.f. Acțiunea de a seculariza și rezultatul ei; laicizare. [< seculariza].

secularizare f. acțiunea de a seculariza: secularizarea averilor mânăstirești sub Cuza-Vodă (1863), când s’au luat din mâinile călugărilor greci un foarte mare număr de moșii, ale căror venituri (dela un capital de vr’o 800 milioane) trecură în stăpânirea Statului.

*secularizáre f. Acțiunea de a seculariza. – Și -ațiúne și -áție.

SECULARIZÁ, secularizez, vb. I. Tranz. A trece în patrimoniul statului (în schimbul unei despăgubiri) ceea ce aparține bisericii. – Din fr. séculariser.

seculariza vtf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 14 / S și: secularisa / Pzi: ~zez / E: fr séculariser] 1 (Rar; c. i. clerici) A face să devină laic Si: laicizare. 2 (C. i. bunuri, averi bisericești sau mănăstirești) A face să intre în patrimoniul statului, în schimbul unei despăgubiri.

SECULARIZÁ, secularizez, vb. I. Tranz. A trece în patrimoniul statului (în schimbul unei despăgubiri) un bun aparținând bisericii sau mănăstirii. – Din fr. séculariser.

SECULARIZÁ, secularizez, vb. I. Tranz. A trece cu forme legale în patrimoniul statului un bun aparținînd bisericii. Cuza-vodă a secularizat averile mănăstirești.

SECULARIZÁ vb. I. tr. A trece cu forme legale averile bisericești și mănăstirești în proprietatea statului; a reda vieții laice ceea ce aparține bisericii. [< fr. séculariser].

SECULARIZÁ vb. tr. 1. a scoate din proprietatea sau competența bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecându-le în patrimoniul statului. 2. a reda vieții laice persoane care au aparținut vieții ecleziastice. (< fr. séculariser)

A SECULARIZÁ ~éz tranz. (bunuri bisericești sau mănăstirești) A trece în proprietatea statului; a etatiza. /<fr. seculariser

*secularizéz v. tr. (d. secular; fr. séculariser). Prefac în secular (laic, civil), ĭaŭ de la mînăstirĭ și daŭ statuluĭ (cum a făcut Cuza la 1863, cînd a luat călugărilor Grecĭ moșiile româneștĭ de care eĭ se foloseaŭ în paguba Româniiĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

secularizáre s. f., g.-d. art. secularizắrii; pl. secularizắri

secularizáre s. f., g.-d. art. secularizării; pl. secularizări

secularizá (a ~) vb., ind. prez. 3 secularizeáză

secularizá vb., ind. prez. 1 sg. secularizéz, 3 sg. și pl. secularizeáză

arată toate definițiile

Intrare: secularizare
secularizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secularizare
  • secularizarea
plural
  • secularizări
  • secularizările
genitiv-dativ singular
  • secularizări
  • secularizării
plural
  • secularizări
  • secularizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: seculariza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • seculariza
  • secularizare
  • secularizat
  • secularizatu‑
  • secularizând
  • secularizându‑
singular plural
  • secularizea
  • secularizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • secularizez
(să)
  • secularizez
  • secularizam
  • secularizai
  • secularizasem
a II-a (tu)
  • secularizezi
(să)
  • secularizezi
  • secularizai
  • secularizași
  • secularizaseși
a III-a (el, ea)
  • secularizea
(să)
  • secularizeze
  • seculariza
  • seculariză
  • secularizase
plural I (noi)
  • secularizăm
(să)
  • secularizăm
  • secularizam
  • secularizarăm
  • secularizaserăm
  • secularizasem
a II-a (voi)
  • secularizați
(să)
  • secularizați
  • secularizați
  • secularizarăți
  • secularizaserăți
  • secularizaseți
a III-a (ei, ele)
  • secularizea
(să)
  • secularizeze
  • secularizau
  • seculariza
  • secularizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

secularizare

  • 1. Acțiunea de a seculariza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: laicizare secularizație attach_file un exemplu
    exemple
    • Cărți părăsite care nu mai servesc, dar care, fiind proprietatea statului de cînd cu secularizarea averii bisericești, nime nu se poate atinge de ele. ALECSANDRI, S. 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi seculariza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

seculariza

  • 1. A trece în patrimoniul statului (în schimbul unei despăgubiri) ceea ce aparține bisericii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: etatiza attach_file un exemplu
    exemple
    • Cuza-vodă a secularizat averile mănăstirești.
      surse: DLRLC
  • 2. A reda vieții laice persoane care au aparținut vieții ecleziastice.
    surse: MDN '00

etimologie: