scrutare sf [At: CARAGIALE, O. II, 17 / Pl: ~tări / E: scruta] 1 (Rar) Privire cercetătoare, atentă, iscoditoare. 2 Analiză minuțioasă Si: (înv) scrutin. 3 (Îvr; ccr) Cercetare științifică Si: investigație.

SCRUTARE, scrutări, s. f. Acțiunea de a scruta; cercetare cu de-amănuntul; analiză minuțioasă, observare.

scruta vt [At: MACEDONSKI, O. I, 249 / Pzi: ~tez / E: fr scruter] 1 A privi cercetător, atent, iscoditor Si: (fig) a sfredeli (14). 2 A analiza minuțios (pentru a descoperi, a găsi semnificația etc.) Si: (îrg) a oglindi. 3 A căuta să afle, să surprindă Si: a sonda.

SCRUTA, scrutez, vb. I. Tranz. A privi cercetător pentru a pătrunde cu privirea; a cerceta, a examina, a sonda. Pe cînd cei doi scrutau tufișurile de răsură și micile lanuri de pelin alburiu, Ladima cerceta numai orizontul. CAMIL PETRESCU, N. 89. Femeia asta tînără... mă scrutează necontenit. IBRĂILEANU, A. 42. Bănuitor scrutează al șirurilor număr. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96. ◊ (Întărit prin «din ochi», «cu ochii») Vorbea rar și scruta în același timp din ochi pe cei din jurul lui. PAS, Z. I 318. Petre scrută cu ochii lui aprinși mulțimea care-l înconjura. Pe fața-i osoasă mușchii jucau subt pielea oacheșă, întinsă și lucitoare. REBREANU, R. II 232. ♦ Fig. A cerceta cu de-amănuntul, a examina, a analiza pentru a descoperi sensul ascuns al lucrurilor. Poți face un lucru foarte precis. (Se apropie de el și îl privește drept în ochi, scrutînd efectul): Să nu-l strici. SEBASTIAN, T. 73. Puțini sînt aceia dintre noi cari cutează a lua facla în mînă, spre a scruta la lumină ceea ce conține acea neagră fantasmă. ODOBESCU, S. III 479.

SCRUTA vb. I. tr. A cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina. ♦ (Fig.) A cerceta, a analiza minuțios, amănunțit. [< fr. scruter, it. scrutare < lat. scrutari].

SCRUTA vb. tr. a cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina. ◊ (fig.) a cerceta, a analiza minuțios, atent. (< fr. scruter, lat. scrutari)

A SCRUTA ~ez tranz. 1) A privi pătrunzător; a cerceta atent cu privirea. 2) fig. A analiza amănunțit (pentru a pătrunde în esența lucrurilor). ~ cu mintea. /<fr. scruter

scrutà v. a cerceta cu deamăruntul, a căuta să cunoască bine.

* scrutéz v. tr. (lat. scrutári, a scormoli, a explora). Sondez, examinez adînc, caut să pătrund: a scruta conștiințele.

scrutare s. f., g.-d. art. scrutării; pl. scrutări

scrutare s. f., g.-d. art. scrutării; pl. scrutări

scrutare s. f., g.-d. art. scrutării; pl. scrutări

scruta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scrutez, 3 scrutează; conj. prez. 1 sg. să scrutez, 3 să scruteze

scruta (a ~) vb., ind. prez. 3 scrutează

scruta vb., ind. prez. 1 sg. scrutez, 3 sg. și pl. scrutează

SCRUTARE s. v. examinare.

SCRUTARE s. analiză, cercetare, examinare, observare, observație, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.)

SCRUTA vb. 1. v. privi. 2. a iscodi, (fig.) a scormoni, a sfredeli, a străpunge. (Îl ~ cu privirea.) 3. v. examina.

SCRUTA vb. 1. a privi, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a iscodi, (fig.) a scormoni, a sfredeli, a străpunge. (Îl ~ cu privirea.) 3. a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. și reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (A ~ ceva cu atenție.)