13 definiții pentru scrombăi scrăbăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCROMBĂÍ, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scâlcia încălțămintea. – Scroambă + suf. -ăi.

SCROMBĂÍ, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scâlcia încălțămintea. – Scroambă + suf. -ăi.

scrombăi [At: CREANGĂ, O. 237 / V: ~răbăi / Pzi: ~esc / E: scroambă + -ăi] 1 vt ((Mol; c. i. încălțăminte) A scâlcia (2). 2 vi (Mol; d. încălțăminte veche și uzată) A face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3 vr (Reg) A se scoroji (1). 4 vr (Reg; d. zăpadă) A prinde la suprafață o pojghiță de gheață Si: (reg) a (se) scrobi (4).

SCROMBĂÍ, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A uza, a strica, a scîlcia (încălțămintea). După ce-ai purtat ciubotele atîta amar de vreme, umblînd toată ziua în podgheazuri și le-ai scrombăit pe la jocuri... acuma ai vrea să-ți dau și banii înapoi, ori să-ți fac în loc altele nouă? CREANGĂ, A. 106.

A SE SCROMBĂÍ pers. 3 se ~iéște intranz. (despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin purtare îndelungată sau neglijentă); a se scâlcia. /scroambe + suf. ~ăi

A SCROMBĂÍ ~iésc tranz. A face să se scrombăiască. /scroambe + suf. ~ăi

scrombăì v. Mold. a bătători, a uza: ai scrombăit cioboatele pela jocuri CR. [Origină necunoscută].

scrombăĭésc v. tr. (d. scroambă). Mold. Iron. Prefac în scroambe, stric purtînd prea mult: a scrobăĭ cĭobotele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scrombăí (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiésc, imperf. 3 sg. scrombăiá; conj. prez. 3 să scrombăiáscă

scrombăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiésc, imperf. 3 sg. scrombăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. scrombăiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCROMBĂÍ vb. v. deforma, scâlcia, strâmba.

scrombăi vb. v. DEFORMA. SCÎLCIA. STRÎMBA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scrombăí, scrombăiésc, vb. IV (reg.) 1. a strica, a scâlcia încălțămintea, a o uza. 2. (despre încălțămintea veche și uzată) a face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3. (refl.) a se scoroji. 4. (despre zăpadă) a prinde la suprafață o pojghiță de gheață.

Intrare: scrombăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scrombăi
  • scrombăire
  • scrombăit
  • scrombăitu‑
  • scrombăind
  • scrombăindu‑
singular plural
  • scrombăiește
  • scrombăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scrombăiesc
(să)
  • scrombăiesc
  • scrombăiam
  • scrombăii
  • scrombăisem
a II-a (tu)
  • scrombăiești
(să)
  • scrombăiești
  • scrombăiai
  • scrombăiși
  • scrombăiseși
a III-a (el, ea)
  • scrombăiește
(să)
  • scrombăiască
  • scrombăia
  • scrombăi
  • scrombăise
plural I (noi)
  • scrombăim
(să)
  • scrombăim
  • scrombăiam
  • scrombăirăm
  • scrombăiserăm
  • scrombăisem
a II-a (voi)
  • scrombăiți
(să)
  • scrombăiți
  • scrombăiați
  • scrombăirăți
  • scrombăiserăți
  • scrombăiseți
a III-a (ei, ele)
  • scrombăiesc
(să)
  • scrombăiască
  • scrombăiau
  • scrombăi
  • scrombăiseră
scrăbăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)