SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris¹ (2). – Din lat. scriptura.

scliptură sf vz scriptură

scrâptură sf vz scriptură

screptură sf vz scriptură

scripătură sf vz scriptură

script² sn vz scriptă¹

scriptă¹ [At: CORESI, ap. CP 202/20 / V: (îvr) script sn / Pl: ~te și (rar) ~uri / E: lat scripta cf ger Skripten] 1 sf (Îvr; îs) ~ta sfântă Scriptură (15). 2 av (Îvr; îf script) În scris¹ (14). 3 sfp (Înv) Documente (oficiale sau particulare). 4 sfp (Jur) Înscrisuri sub semnătură privată. 5 sfp (Înv; jur; îs) Verificare de ~te Procedură prin care organul de jurisdicție stabilește dacă scrierea sau semnătura unui act sub semnătură privată, contestat de partea căreia i se opune, îi aparține sau nu acesteia. 6 sfp Condici, registre, acte de evidență, de contabilitate etc. 7 sfp Însemnări cuprinse în scripte (6).

scriptoră sf vz scriptură

scriptură sf [At: COD. VOR. 102/4 / V: (reg) sclip~, (îvr) ~toră, ~păt~, scrâp~, screp~ / Pl: ~ri și (rar) ~re / E: lat scriptura] 1 (Înv) Scriere (2-3). 2 (Ccr) Semn scris² sau tipărit (1). 3 (Rar; îs) ~ de mână Manuscris. 4 (Îe) A arăta cu (sau a pune în) ~ A scrie (1). 5 (Înv) Inscripție. 6 (Înv) Însemnare. 7 (Înv) Scrisoare (26). 8 (Înv) Act (doveditor). 9-11 (Înv) Scriere (6, 11-12). 12 (Înv; pex) Conținut al unei scrieri (1). 13 (Îvr) Contabilitate (3). 14 (Spc; sens curent; adesea lpl cu valoare de singular șîs sfânta ~, înv, ~ra sfântă) Carte sacră a mozaismului și a creștinismului alcătuită din Vechiul Testament și Noul Testament, cel din urmă fiind recunoscut numai de creștini Si: biblie, (îvr) scripta sfântă. 15 (Pex) Preceptele, legile etc. propovăduite de scriptură (13) sau de religia creștină. 16 (Înv; îs) ~ra cea veche sau vechea ~ Vechiul Testament. 17 (Înv; îs) ~ra cea nouă Noul Testament. 18 (Îlav) A treia zi după ~ri Prea târziu. 19 (Înv) Înțelesul strict al unui text Si: precept. 20 (Rar) Principiu. 21 (Înv; lpl) Scriere (14). corectat(ă)

SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. 1. Scriere bisericească cuprinzând Vechiul și Noul Testament; Biblie. 2. (Înv.) Operă literară, științifică etc. 3. (Înv.) Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text. 4. (Înv.) Scris¹ (2). – Din lat. scriptura.

SCRIPTURĂ, scripturi, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Fel de a scrie, scris, caligrafie. Îl întîlnim... în josul uricelor pe care le compune și pe care le iscălește într-o frumoasă și ceteață scriptură. IORGA, L. I 132. Scriptura [lui Eminescu] este excesiv de îngrijită, pare că s-ar fi temut ca nu cumva din vreo aruncătură mai liberă a condeiului să iasă bănuiala că mintea i-ar mai fi cîtuși de puțin nestăpînită. CARAGIALE, N. S. 24. 2. Ceea ce este scris; însemnare, inscripție, text. Ce sînt scripturile astea de pe copaci? GALACTION, O. I 210. ◊ Fig. Stelele cerului se irosiră din albastrele adîncuri și, legînd frazele lor de argint, desfășurară încă o dată pămîntului scriptura lor cea fără tîlc. GALACTION, O. I 286. 3. Scriere, lucrare (literară, științifică); p. ext. conținutul ei. Cînd privesc zilele de aur a scripturilor romîne, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine. EMINESCU, O. I 31. Vă voi învăța scripturile filozofilor vechi care vă va aduce multă plăcere. DRĂGHICI, R. 197. ♦ (De obicei determinat prin «sfînta») Scriere bisericească cuprinzînd Vechiul și Noul Testament; Biblia. Am fost la sfînta învățătură. Ș-am învățat carte din scriptură. SEVASTOS, N. 105. Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură, că bine-o mai plesniși dinioare cu cuvinte din scriptură. CREANGĂ, P. 33. Adă-ți aminte de zisa scripturei și iartă greșiților tăi! NEGRUZZI, S. I 140.

SCRIPT¹ s. n. scenariul unui film, al unei emisiuni. (< engl. script)

script s. (anglicism) Scenariul unui film, al unei emisiuni ◊ „[...] schița unei lumi pe care actorii au căutat s-o diversifice în bună măsură după chipul și asemănarea lor mai mult decât după script.” Cont. 3 II 84 p. 13 (cf. fr. script; PR, DMC 1950)

SCRIPTURĂ ~i f. înv. v. SCRIERE. ◊ Sfânta ~ scriere bisericească care cuprinde Vechiul și Noul Testament; Biblie. [G.-D. scripturii] /<lat. scriptura

scriptură f. 1. scriere: zilele de aur a [!] scripturelor române EM.; 2. sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament.

scriptúră f., pl. ĭ (lat. scriptura). Scriere, carte. Sfînta Scriptură, Biblia, Vechiu și Nou Testament.

+script (scenariu) s. n.

Scriptura v. Sfânta Scriptură

scriptură (operă, însemnare) (înv.) s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

!Sfânta Scriptură/Scriptura (Biblia) s. propriu f. art., neart. Scriptură (în ~), g.-d. art. Sfintei Scripturi/Scripturii

scriptură (operă, însemnare) (înv.) s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

Scriptură (Biblia) s. propriu f., g.-d. Scripturii

Sfânta Scriptură s. propriu f., g.-d. Sfintei Scripturi

Scriptură (scrierea de bază a creștinismului) s. pr. f.

scriptură s. f., g.-d. art. scripturii; pl. scripturi

Sfânta Scriptură adj. + s. f.

scriptură (-ri), s. f. – Scriere. – Mr. scriptură. Lat. scriptūra (REW 7746a), cf. it. scrittura, prov., cat., sp., port. escritura, fr. écriture, și scrie.

SFÂNTA SCRIPTURĂ, denumire dată „Bibliei” în scrierile religioase.

SCRIPTURĂ s. v. consemnare, epistolă, epistolie, indicație, inscripție, înregistrare, lucrare, menționare, operă, ortografie, precizare, prescripție, prevedere, scriere, scris, scrisoare, specificare, text.

SCRIPTURĂ s. (BIS.) biblie, sfânta scriptură.

scriptură s. v. CONSEMNARE. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. INDICAȚIE. INSCRIPȚIE. ÎNREGISTRARE. LUCRARE. MENȚIONARE. OPERĂ. ORTOGRAFIE. PRECIZARE. PRESCRIPȚIE. PREVEDERE. SCRIERE. SCRIS. SCRISOARE. SPECIFICARE. TEXT.

SCRIPTURĂ s. (BIS.) biblie, sfînta scriptură.

scríptă, scripte, s.f. Scrisoare, misivă: „La scripta Frăției Tale (…) prin care susterni informațiunea despre starea școlilor tractuale…” (Câmpeanu, 2016: 215; doc. din 1901). – Refăcut după scripte „condici, hrisoave”.