11 definiții pentru scriitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRIITÚRĂ, scriituri, s. f. 1. (Fam.) Fel de a scrie; scriere (2), scris1 (2). ♦ Fel de scriere, sistem grafic. 2. Text; p. ext. conținut al unei scrieri. 3. Aspectul tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -itură.

SCRIITÚRĂ, scriituri, s. f. 1. (Fam.) Fel de a scrie; scriere (2), scris1 (2). ♦ Fel de scriere, sistem grafic. 2. Text; p. ext. conținut al unei scrieri. 3. Aspectul tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -itură.

SCRIITÚRĂ, scriituri, s. f. 1. Fel de a scrie; scriere, scris. Cunoști slova asta... Mihai se uită la scriitură. D. ZAMFIRESCU, R. 214. Găsesc pe masă un bilet cu scriitura mărunțică. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Fel de scriere, sistem grafic. S-a pus d. Niță pe brînci, în așteptarea concursului, să-și facă mîna, exercitîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie velină, la fel de fel de scriituri: engleze, italice, gotice. CARAGIALE, O. II 245. 2. Text; p. ext. cuprins al unei scrieri. Aș cere... o istorie care să aibă în scriitura ei toate țările și mările. CAMILAR, N. II 371. 3. Aspectul tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la un instrument muzical.

SCRIITÚRĂ s.f. Modalitatea de a scrie, de a realiza actul scrisului; artă scriitoricească. V. stil. [< scrie, după fr. écriture].

SCRIITÚRĂ s. f. 1. modalitatea de a scrie o operă beletristică, de a realiza actul scrisului. ◊ artă scriitoricească. 2. aspect tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. (după fr. écriture)

scriitúră f., pl. ĭ. Scriere, scris, felu de a scrie în ceĭa ce privește forma literelor: o scriitură verticală. Lucru scris.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scriitúră (scri-i-) s. f., g.-d. art. scriitúrii; pl. scriitúri

scriitúră s. f. (sil. scri-i-), g.-d. art. scriitúrii; pl. scriitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRIITÚRĂ s. v. grafie, lucrare, operă, scriere, scris, text.

SCRIITÚRĂ s. condei, scris, (pop.) slovă. (Are o ~ regulată.)

scriitu s. v. GRAFIE. LUCRARE. OPERĂ. SCRIERE. SCRIS. TEXT.

SCRIITU s. condei, scris, (pop.) slovă. (Are o ~ regulată.)

Intrare: scriitură
scriitură substantiv feminin
  • silabație: scri-i-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scriitu
  • scriitura
plural
  • scriituri
  • scriiturile
genitiv-dativ singular
  • scriituri
  • scriiturii
plural
  • scriituri
  • scriiturilor
vocativ singular
plural