SCRIITURĂ, scriituri, s. f. 1. Fel de a scrie; scriere, scris. Cunoști slova asta... Mihai se uită la scriitură. D. ZAMFIRESCU, R. 214. Găsesc pe masă un bilet cu scriitura mărunțică. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Fel de scriere, sistem grafic. S-a pus d. Niță pe brînci, în așteptarea concursului, să-și facă mîna, exercitîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie velină, la fel de fel de scriituri: engleze, italice, gotice. CARAGIALE, O. II 245. 2. Text; p. ext. cuprins al unei scrieri. Aș cere... o istorie care să aibă în scriitura ei toate țările și mările. CAMILAR, N. II 371. 3. Aspectul tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la un instrument muzical.