Din totalul de 22 sunt afișate 20 definiții pentru „scriitor”   declinări

SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, s. m., s. n. 1. S. m. și f. Autor de opere literare. 2. S. m. Funcționar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană in slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar; diac, logofăt. 3. S. n. (Înv.) Masă de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.

SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Autor de opere literare. 2. S. m. Funcționar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană în slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar; diac, logofăt. 3. S. n. (Înv.) Masă de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.

SCRIITÓR2, -OÁRE, scriitori, -oare, s. m. și f. 1. Autor de opere literare; prozator, poet, dramaturg. Scriitorii sînt cei mai ideali prietini ai noștri. SADOVEANU, O. VI 432. De la scriitori se așteaptă în primul rînd transformările sociale și crearea omului nou. SAHIA, U.R.S.S. 191. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea, pentru el, bătrînul dascăl ? EMINESCU, O. I 133. 2. (Numai la masculin, astăzi rar) Funcționar de cancelarie care copiază sau redactează acte, scrisori oficiale; copist. Am aflat de ieri, de la un prieten care-i scriitor la judecătorie. REBREANU, I. 107. Domnul Ghiță, scriitorul de la subprefectură, jucase toată noaptea cărțile la crîșma lui Tănase Berechet. BUJOR, S. 36. Erau silite a danța numai cu scriitorul satului. NEGRUZZI, S. I 105. ♦ (În trecut) Persoană în slujba domnitorului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar. V. diac, grămătic, logofăt. Vodă intră în camara lui obișnuită, unde... avea plăcere să poruncească diacilor să scrie... La o parte erau mesuțele pentru scriitori. SADOVEANU, F. J. 308. Cea mijlocie grăi: De m-ar lua pe mine scriitorul împăratului, toată curtea i-o aș îmbrăca cu un fus de tort. RETEGANUL, P. II 22. Dară pentru că nu știa ce feli de pasăre îi aceasta, dete poroncă scriitorilor săi să trimeată cărți pin toată lumea. SBIERA, P. 69. 3. (Popular) Desenator, pictor. Iară fața mi-o voi da La Turda la rumenele, Părul la făcut inele, Ochișori la scriitori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 236.- Variantă: scrietór, -oáre (SLAVICI, O. I 304) s. m. și f.

SCRIITÓR1, scriitoare, s. n. (Învechit, neobișnuit) Masă de scris, birou. M-am dus la scriitorul meu și am scris lui Ipolit. NEGRUZZI, S. I 52.

scriitór1 (persoană) (scri-i-) s. m., pl. scriitóri

scriitór2 (obiect) (înv.) (scri-i-) s. n., pl. scriitoáre

scriitór (persoană) s. m. (sil. scri-i-), pl. scriitóri

scriitór (obiect) s. n. (sil. scri-i-), pl. scriitoáre

SCRIITÓR s. v. autor, birou, desenator, pictor.

SCRIITÓR s. 1. literat, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.) 2. autor. (~ul meu preferat.) 3. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, uricar. (~ în cancelariile din țările române.)

SCRIITÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. și f. 1) Autor de opere literare. 2) înv. Slujbaș care scria acte, petiții, scrisori. 3) înv. Secretar al domnitorului sau al unui alt demnitar de stat. [Sil. scri-i-] /a scrie + suf. ~tor

scriitor m. 1. cel ce scrie, copist; 2. cel ce scrie opere, autor. ║ n. masă de scris, biurou.

scriítor, -oáre s. (dim. ◊ scriător,scrietor, de unde scriitor, d. a scrie cu suf. -ător). Copist, cel care scrie acte pin cancelariĭ. Redactor saŭ reporter: scriitor la un ziar politic. Autor de opere literare saŭ științifice: mariĭ scriitorĭ aĭ uneĭ țărĭ.

scriitoáre (scri-i-) s. f., g.-d. art. scriitoárei; pl. scriitoáre

scriitoáre s. f. (sil. scri-i-), g.-d. art. scriitoárei; pl. scriitoáre

SCRIITOR DE PĂMÂNT s. v. geograf.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

actór-scriitór, actríță-scriitoáre s.m.f. Actor autor de literatură ◊ „Actorul-cititor ca și actorul-scriitor sunt, așadar, creații ale literaturii, ale marilor sentimente.” R.lit. 29 III 73 p. 2. ◊ „Piesa cu acest titlu, de actorul-scriitor A.L., seamănă mult cu «Hotelul Astenicilor».” Cont. 20 VII 73 p. 4. ◊ „În vârstă de 54 de ani, actrița-scriitoare vădește în cartea ei aceeași «clasă» ca și în existența ei cinematografică și teatrală.” R.lit. 15 II 79 p. 23 (din actor + scriitor, actriță + scriitoare)

feméie-scriitoáre s.f. (lit.) Scriitoare ◊ „Mai târziu, când și-a început activitatea literară, a simțit din nou aceeași opresiune din partea editorilor. Ei respingeau femeile-scriitoare, refuzându-le textele, după ce în prealabil rețineau... ideile.” Săpt. 28 II 75 p. 5 (din femeie + scriitoare; cf. fr. femme-écrivain; DMC 1967)

scriitór-diplomát s.m. ◊ „Inaugurăm cu acest număr rubrica «Scriitori-diplomați», care își propune să înfățișeze în câteva trăsături pe cei mai iluștri și mai interesanți scriitori din toate timpurile care au avut de îndeplinit misiuni diplomatice sau au fost diplomați de carieră.” L. 30 VI 66 p. 24 (din scriitor + diplomat)

scriitór-țărán, -toáre/-că s.m.f. țăran[că] ce scrie opere literare ◊ „100 de ani de la nașterea scriitorului-țăran M.K.” Sc. 29 XII 71 p. 4. ◊ „Scriitoare-țărancă” R.l. 14 XI 75 p. 2 ◊ „[La Arad] prima întâlnire a scriitorilor-țărani din România [...] Întâlnirea a reunit 22 scriitori-țărani din 15 județe ale țării.” R.l. 3 X 76 p. 2. ◊ „Recent a avut loc la Arad cea de-a doua întâlnire a scriitorilor-țărani din România.” Cont. 24 XI 78 p. 8; v. și R.l. 11 III 76 p. 2 (din scriitor [-toare] + țăran[că])