23 de definiții pentru scriitor (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, s. m., s. n. 1. S. m. și f. Autor de opere literare. 2. S. m. Funcționar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană in slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar; diac, logofăt. 3. S. n. (Înv.) Masă de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.

SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Autor de opere literare. 2. S. m. Funcționar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană în slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar; diac, logofăt. 3. S. n. (Înv.) Masă de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.

SCRIITÓR1, scriitoare, s. n. (Învechit, neobișnuit) Masă de scris, birou. M-am dus la scriitorul meu și am scris lui Ipolit. NEGRUZZI, S. I 52.

SCRIITÓR2, -OÁRE, scriitori, -oare, s. m. și f. 1. Autor de opere literare; prozator, poet, dramaturg. Scriitorii sînt cei mai ideali prietini ai noștri. SADOVEANU, O. VI 432. De la scriitori se așteaptă în primul rînd transformările sociale și crearea omului nou. SAHIA, U.R.S.S. 191. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea, pentru el, bătrînul dascăl ? EMINESCU, O. I 133. 2. (Numai la masculin, astăzi rar) Funcționar de cancelarie care copiază sau redactează acte, scrisori oficiale; copist. Am aflat de ieri, de la un prieten care-i scriitor la judecătorie. REBREANU, I. 107. Domnul Ghiță, scriitorul de la subprefectură, jucase toată noaptea cărțile la crîșma lui Tănase Berechet. BUJOR, S. 36. Erau silite a danța numai cu scriitorul satului. NEGRUZZI, S. I 105. ♦ (În trecut) Persoană în slujba domnitorului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar. V. diac, grămătic, logofăt. Vodă intră în camara lui obișnuită, unde... avea plăcere să poruncească diacilor să scrie... La o parte erau mesuțele pentru scriitori. SADOVEANU, F. J. 308. Cea mijlocie grăi: De m-ar lua pe mine scriitorul împăratului, toată curtea i-o aș îmbrăca cu un fus de tort. RETEGANUL, P. II 22. Dară pentru că nu știa ce feli de pasăre îi aceasta, dete poroncă scriitorilor săi să trimeată cărți pin toată lumea. SBIERA, P. 69. 3. (Popular) Desenator, pictor. Iară fața mi-o voi da La Turda la rumenele, Părul la făcut inele, Ochișori la scriitori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 236.- Variantă: scrietór, -oáre (SLAVICI, O. I 304) s. m. și f.

scriitór1 (persoană) (scri-i-) s. m., pl. scriitóri

scriitór2 (obiect) (înv.) (scri-i-) s. n., pl. scriitoáre

scriitór (obiect) s. n. (sil. scri-i-), pl. scriitoáre

scriitór (persoană) s. m. (sil. scri-i-), pl. scriitóri

SCRIITÓR s. v. autor, birou, desenator, pictor.

SCRIITÓR s. 1. literat, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.) 2. autor. (~ul meu preferat.) 3. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, uricar. (~ în cancelariile din țările române.)

SCRIITÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. și f. 1) Autor de opere literare. 2) înv. Slujbaș care scria acte, petiții, scrisori. 3) înv. Secretar al domnitorului sau al unui alt demnitar de stat. [Sil. scri-i-] /a scrie + suf. ~tor

scriitor m. 1. cel ce scrie, copist; 2. cel ce scrie opere, autor. ║ n. masă de scris, biurou.

scriítor, -oáre s. (dim. ◊ scriător,scrietor, de unde scriitor, d. a scrie cu suf. -ător). Copist, cel care scrie acte pin cancelariĭ. Redactor saŭ reporter: scriitor la un ziar politic. Autor de opere literare saŭ științifice: mariĭ scriitorĭ aĭ uneĭ țărĭ.

scriitoáre (scri-i-) s. f., g.-d. art. scriitoárei; pl. scriitoáre

scriitoáre s. f. (sil. scri-i-), g.-d. art. scriitoárei; pl. scriitoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SCRIITÓR s. 1. literat, (rar) condeiér, (înv.) literatór, (latinism înv.) scríptor. (Un mare ~.) 2. autor. (~ meu preferat.) 3. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, uricar. (~ în cancelariile din țările române.)

scriitór s. v. AUTOR. BIROU. DESENATOR. PICTOR.

actór-scriitór, actríță-scriitoáre s.m.f. Actor autor de literatură ◊ „Actorul-cititor ca și actorul-scriitor sunt, așadar, creații ale literaturii, ale marilor sentimente.” R.lit. 29 III 73 p. 2. ◊ „Piesa cu acest titlu, de actorul-scriitor A.L., seamănă mult cu «Hotelul Astenicilor».” Cont. 20 VII 73 p. 4. ◊ „În vârstă de 54 de ani, actrița-scriitoare vădește în cartea ei aceeași «clasă» ca și în existența ei cinematografică și teatrală.” R.lit. 15 II 79 p. 23 (din actor + scriitor, actriță + scriitoare)

feméie-scriitoáre s.f. (lit.) Scriitoare ◊ „Mai târziu, când și-a început activitatea literară, a simțit din nou aceeași opresiune din partea editorilor. Ei respingeau femeile-scriitoare, refuzându-le textele, după ce în prealabil rețineau... ideile.” Săpt. 28 II 75 p. 5 (din femeie + scriitoare; cf. fr. femme-écrivain; DMC 1967)

scriitór-diplomát s.m. ◊ „Inaugurăm cu acest număr rubrica «Scriitori-diplomați», care își propune să înfățișeze în câteva trăsături pe cei mai iluștri și mai interesanți scriitori din toate timpurile care au avut de îndeplinit misiuni diplomatice sau au fost diplomați de carieră.” L. 30 VI 66 p. 24 (din scriitor + diplomat)

Intrare: scriitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scriitor scriitorul
plural scriitori scriitorii
genitiv-dativ singular scriitor scriitorului
plural scriitori scriitorilor
vocativ singular
plural