9 definiții pentru scriitor (obiect)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, s. m., s. n. 1. S. m. și f. Autor de opere literare. 2. S. m. Funcționar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană in slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar; diac, logofăt. 3. S. n. (Înv.) Masă de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.

scriitor, ~oare [At: PSALT. HUR. 38r/9 / P: scri-i~ / V: (îrg) ~ietor / Pl: ~i, ~o'are / E: scrie + -tor] 1 smf Persoană care scrie (1) Si: autor, (ltî) scriptor. 2 smf (Spc) Autor de opere literare. 3 smf (Rar) Publicist. 4 sm Persoană care redacta actele în cancelariile domnești Si: scrib (1), diac, calemgiu, uricar. 5 sm Scrib (2). 6 sm (Rar; șîs ~ de sau de la masă) Funcționar (într-o cancelarie). 7 sm (Cu determinări care indică felul) Persoană care scrie (1) anumite date pe diferite produse, pe mijloacele de transport etc. și ține evidența lor. 8 sm (Înv) Persoană în slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat care îndeplinea funcția de secretar Si: diac, logofăt. 9 sm (Îvr; îs) ~iu de pământ Geograf . 10 sn (Înv; șîs ~iu masă) Masă de scris1 (1) Si: birou, (înv) scriptoriu (2).

SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Autor de opere literare. 2. S. m. Funcționar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană în slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcția de secretar; diac, logofăt. 3. S. n. (Înv.) Masă de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.

SCRIITÓR1, scriitoare, s. n. (Învechit, neobișnuit) Masă de scris, birou. M-am dus la scriitorul meu și am scris lui Ipolit. NEGRUZZI, S. I 52.

scriitor m. 1. cel ce scrie, copist; 2. cel ce scrie opere, autor. ║ n. masă de scris, biurou.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scriitór2 (obiect) (înv.) (scri-i-) s. n., pl. scriitoáre

scriitór (obiect) s. n. (sil. scri-i-), pl. scriitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCRIITÓR s. v. autor, birou, desenator, pictor.

scriitor s. v. AUTOR. BIROU. DESENATOR. PICTOR.

Intrare: scriitor (obiect)
scriitor2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: scri-i-tor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scriitor
  • scriitorul
  • scriitoru‑
plural
  • scriitoare
  • scriitoarele
genitiv-dativ singular
  • scriitor
  • scriitorului
plural
  • scriitoare
  • scriitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scriitor (obiect)

  • 1. învechit Masă de scris.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: birou un exemplu
    exemple
    • M-am dus la scriitorul meu și am scris lui Ipolit. NEGRUZZI, S. I 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Scrie + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09