4 intrări

Articole pe această temă:

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCORÚȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe și cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur și omogen, folosit în industria mobilelor (Sorbus domestica).Scoruș-de-munte (sau -păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorușă (derivat regresiv).

scoruș2 sn [At: LEXIC REG. 17 / Pl: ~e / E: lat chorus] (Trs) Parte a bisericii (de obicei balcon) unde cântă corul.

scoruș1 sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~uj, ~riș / Pl: ~i / E: drr scorușă1] 1 Arbore din familia rozaceelor, înalt de 15-20 m, cu scoarța brună, crăpată, cu fructe mari, de obicei galbene, comestibile cu flori albe dispuse în buchete, cu frunze roșii, galbene sau brune, al cărui lemn dur și dens este folosit în industria mobilei, iar coaja drept colorant: Si: (înv) scorum, (reg) sorb (Sorbus domestica). 2 (Șîc ~-păsăresc, ~-sălbatic, ~-de-munte) Arbore mic din familia rozaceelor, cu crengile rare și mlădioase, cu frunzele zimțate și cu fructe de culoare roșie Si: sorb, (reg) merișor1, mersină, lemn câinesc, lemn-pucios, pomul-ursului (Sorbus aucuparia). 3 (Îc) ~-pufos Arbore ale cărui frunze prezintă pe suprafața inferioară un fel de pâslă sură (Sorbus aucupasla). 4 (Reg; îc) ~-de-pădure Sorb (Sorbus torminalis). 5 (Reg; îc) ~riș-de-munte Răculeț (Polygonum bistorta). 6 (Reg; îc) ~-nemțesc Moșmon (Mespilus germanica). 7 (Reg; îac) Măceș (1) (Rosa canina).

SCORÚȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe și cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur și omogen, folosit în industria mobilelor (Sorbus domestica).Scoruș de munte (sau păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorușă (derivat regresiv).

SCORÚȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu flori albe dispuse în corimbi, cu fructele ca niște merișoare, de culoare roșie sau galbenă, comestibile; crește în regiunea dealurilor; lemnul lui, foarte dur, se întrebuințează la fabricarea uneltelor de tîmplărie, a paturilor de armă etc. (Sorbus domestica). În vale, printre scorușii de-abia înverziți, se ridicau noile locuințe. V. ROM. septembrie 1953, 175. Galbenul... se mai face și din măcieș (păducel), păr pădureț, scoruș ș.a. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 67. ◊ Compuse: scoruș-de-munte (sau scoruș-păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu flori albe și fructele ca niște cireșe roșii, mici, astringente la gust; crește în tăieturi de păduri și tufișuri, în regiunea de munte (Sorbus aucuparia); scoruș-nemțesc = moșmon.

SCORÚȘ ~i m. Arbore înalt cu frunze lunguiețe, zimțate, cu flori albe și cu fructe mari, comestibile, cu lemnul dur, întrebuințat în industria mobilelor. /Din scorușă

scoruș m. Bot. sorb. [Tras din scorușă].

scorúș m. (d. scorușă). Un pom rozaceŭ (pirus sorbus orĭ sorbus domestica). Crește pin pădurĭ, pe dealurĭ și munțĭ, de multe orĭ cultivat. Din lemnu luĭ se fac scule de tâmplărie. Scoruș sălbatic saŭ de munte (pirus [sorbus] aucuparia), un fel de sorb orĭ scoruș numit și merișor (Buc.) și lemn pucĭos. V. păr 2, mușmul, bîrcoace.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!scorúș s. m., pl. scorúși

!scorúș-de-múnte (plantă) s. m., pl. scorúși-de-múnte

scorúș-nemțésc (plantă) s. m., pl. scoruși-nemțești

scorúș s. m., pl. scorúși

scorúș de múnte s. m. + prep. + s. m.

scorúș nemțésc s. m. + adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCORÚȘ s. (BOT.; Sorbus aucuparia) (reg.) merișor, mersină, sorb, lemn-câinesc, lemn-pucios, pomul-ursului.

SCORUȘ-NEMȚÉSC s. v. moșmon.

arată toate definițiile

Intrare: scoruș (arhit.)
scoruș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoruș
  • scorușul
  • scorușu‑
plural
  • scorușe
  • scorușele
genitiv-dativ singular
  • scoruș
  • scorușului
plural
  • scorușe
  • scorușelor
vocativ singular
plural
Intrare: scoruș (bot.)
scoruș1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoruș
  • scorușul
  • scorușu‑
plural
  • scoruși
  • scorușii
genitiv-dativ singular
  • scoruș
  • scorușului
plural
  • scoruși
  • scorușilor
vocativ singular
plural
scoruj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scoruș-de-munte
scoruș-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoruș-de-munte
  • scorușul-de-munte
plural
  • scoruși-de-munte
  • scorușii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • scoruș-de-munte
  • scorușului-de-munte
plural
  • scoruși-de-munte
  • scorușilor-de-munte
vocativ singular
plural
scoruș-păsăresc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoruș-păsăresc
  • scorușul-păsăresc
plural
  • scoruși-păsărești
  • scorușii-păsărești
genitiv-dativ singular
  • scoruș-păsăresc
  • scorușului-păsăresc
plural
  • scoruși-păsărești
  • scorușilor-păsărești
vocativ singular
plural
Intrare: scoruș-nemțesc
scoruș-nemțesc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scoruș-nemțesc
  • scorușul-nemțesc
plural
  • scoruși-nemțești
  • scorușii-nemțești
genitiv-dativ singular
  • scoruș-nemțesc
  • scorușului-nemțesc
plural
  • scoruși-nemțești
  • scorușilor-nemțești
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scoruș (bot.) Sorbus scoruj

  • 1. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe și cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur și omogen, folosit în industria mobilelor (Sorbus domestica).
    exemple
    • În vale, printre scorușii de-abia înverziți, se ridicau noile locuințe. V. ROM. septembrie 1953, 175.
      surse: DLRLC
    • Galbenul... se mai face și din măcieș (păducel), păr pădureț, scoruș ș.a. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 67.
      surse: DLRLC

etimologie:

scoruș-de-munte scoruș-păsăresc

  • 1. Arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust (Sorbus aucuparia).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

scoruș-nemțesc

etimologie: