opțiuni
  • info

15 definiții pentru sorb (arbore)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORB1, sorbi, s. m. Arbore din familia rozaceelor înalt până la 15 m, cu frunze ovale, flori albe și fructe cărnoase, al cărui lemn se folosește la strungărie (Sorbus aria). – Lat. sorbus.

SORB1, sorbi, s. m. Arbore din familia rozaceelor înalt până la 15 m, cu frunze ovale, flori albe și fructe cărnoase, al cărui lemn se folosește la strungărie (Sorbus aria). – Lat. sorbus.

sorb1 sm [At: LB / Pl: ~i / E: ml sorbus] 1 (Șîc ~ de pădure, ~sălbatic) Arbore cu frunze crestate, din familia rozaceelor, cu flori albe și fructe cărnoase care crește la noi în zona pădurilor de stejar și al cărui lemn se folosește în strungărie Si: mărăcine, păducel, scorum, scoruș1 (Sorbus torminalis). 2 (Bot; reg) Scoruș1(Sorbus aucuparia). 3 (Bot; reg) Scoruș1 (Sorbus domestica).

SORB1, sorbi, s. m. Arbore cu frunze lobate, cu flori albe și fructe roșietice cărnoase; crește prin pădurile de cîmpie și de deal (Pirus torminalis). Vulturi lacomi, bufne, corbi, Veniți iute la mîncare, Lăsați cuibul de prin sorbi. NEGRUZZI, S. II 80. Sorbul face fructe roșii, cu care se hrănesc paserile. ȘEZ. XV 126.

SORB2 ~i m. Arbore sau arbust cu frunze eliptice, cu flori albe și cu fructe globuloase, roșii, al cărui lemn are întrebuințare industrială. /<lat. sorbus

sorb m. Bot. arbust din familia rozaceelor al cărui lemn e prețios pentru strungărie (Sorbus terminalis).

1) sorb m. (lat. sorbus. D. rom. vine ngr. súrvon. V. soarbă). Un pom rozaceŭ pădureț care seamană cu scorușu și are un lemn tot așa de bun de strug (pirus [saŭ sorbus] torminalis). Scoruș sălbatic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sorb1 (arbore) s. m., pl. sorbi

sorb1 (arbore) s. m., pl. sorbi

sorb (arbore) s. m., pl. sorbi

sorb, -bi (arbore) și -buri (vârtejuri de apă).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SORB s. v. scoruș.

SORB s. (BOT.; Sorbus aria) (reg.) mărăcine, păducel, scoruș.

SORB s. (BOT.; Sorbus aria) (reg.) mărăcine, păducel, scoruș.

sorb s. v. SCORUȘ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sorb (-bi), s. m. – Nume de arbore (Sorbus torminalis). Lat. sorbus (Cihac, I, 257; Tiktin; REW 8095), cf. it. sorbo, prov. sorba, fr. sorbe, sp. serba, port. sorva. Caracterul popular al cuvîntului nu pare stabilit cu siguranță.

Intrare: sorb (arbore)
sorb1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorb
  • sorbul
  • sorbu‑
plural
  • sorbi
  • sorbii
genitiv-dativ singular
  • sorb
  • sorbului
plural
  • sorbi
  • sorbilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sorb, sorbisubstantiv masculin

  • 1. Arbore din familia rozaceelor înalt până la 15 m, cu frunze ovale, flori albe și fructe cărnoase, al cărui lemn se folosește la strungărie (Sorbus aria). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scoruș
    • format_quote Vulturi lacomi, bufne, corbi, Veniți iute la mîncare, Lăsați cuibul de prin sorbi. NEGRUZZI, S. II 80. DLRLC
    • format_quote Sorbul face fructe roșii, cu care se hrănesc paserile. ȘEZ. XV 126. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.