13 definiții pentru scont

SCONT, sconturi, s. n. 1. Dobânda și comisionul reținute de o bancă comercială, care cumpără titluri de creanță pe termen scurt, înainte de scadența acestora. ♦ Sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului. 2. Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobânzilor, în cazul în care plata unei obligații se face înainte de termen. – Din it. sconto.

SCONT, sconturi, s. n. 1. Operație de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerț de către bănci, cu reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision. ♦ Sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului. 2. (Rar) Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobânzilor, când plata unei obligații se face înainte de termen. – Din it. sconto.

SCONT, sconturi, s. n. 1. Operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei polițe, reținîndu-se în schimb un mic beneficiu; procentul reținut ca beneficiu. ♦ Sumă de bani, reprezentînd dobînda la un împrumut, pe care bancherul și-o reține cu anticipație din valoarea împrumutului. 2. Reducere acordată debitorului din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobînzilor, cînd plata unei facturi se face înainte de termen.

scont s. n., pl. scónturi

SCONT s.n. 1. Operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei polițe, reținându-se un procent care reprezintă dobânda până la scadență; procentul pe care îl oprește o bancă atunci când face o operație de scontare. ♦ Sumă de bani care reprezintă dobânda pentru un împrumut și pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. (Rar) Reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o poliță sau o datorie înainte de scadență. [< it. sconto].

SCONT s. n. 1. operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei cambii, reținându-se un procent care reprezintă dobânda pentru un împrumut, pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o datorie înainte de scadență. (< it. sconto)

SCONT, sconturi, s.n. Operație prin care o bancă comercială cumpără o cambie de la beneficiarul ei înainte ca aceasta să ajungă la scadență.

scont (-turi), s. n. – Reducere, scăzămînt. – Mr. scondu. It. sconto, parțial prin intermediul germ. Skonto.Der. sconta, vb. (a efectua un scont, a conta).

SCONT ~uri n. 1) Operație financiară prin care valoarea unei polițe este achitată anticipat de către o bancă, reținându-se un anumit procent. 2) Dobânda reținută de bancă la efectuarea acestei operații. 3) Reducere acordată debitorului care achită o datorie înainte de scadență. /<it. sconto

scont n. scăzământ dat debitorului care face o plată înainte de scadență (= it. sconto).

* scont n., pl. urĭ (fr. escompte, d. it. sconto. V. cont). Scăzămînt acordat creditoruluĭ care-și plătește în ainte de scadență. Scăzămînt pe care un salariat nevoiaș îl acordă unuĭ cămătar care-ĭ plătește salaru maĭ devreme rămînînd ca acest cămătar să încaseze el pe urmă salaru întreg. Regula de scont, o regulă de aritmetică pin care obțiĭ soluțĭunea chestiunilor de scont.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: scont
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scont
  • scontul
  • scontu‑
plural
  • sconturi
  • sconturile
genitiv-dativ singular
  • scont
  • scontului
plural
  • sconturi
  • sconturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)