17 definiții pentru scont scompt sconto


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCONT, sconturi, s. n. 1. Dobânda și comisionul reținute de o bancă comercială, care cumpără titluri de creanță pe termen scurt, înainte de scadența acestora. ♦ Sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului. 2. Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobânzilor, în cazul în care plata unei obligații se face înainte de termen. – Din it. sconto.

scont sn [At: ASACHI, E. I, 168/17 / V: (înv) ~o, ~ompt, escompt, escomt, e~ / Pl: ~uri / E: it sconto, fr escompte] 1 Reducere acordată unui debitor care achită o poliță sau o datorie înainte de scadență Si: (rar) scăzământ (1). 2 Operație financiară care constă în cumpărarea efectelor de comerț (cambii, trate etc.) de către bănci, achitându-se înainte de scadență valoarea lor nominală, din care se rețin dobânda și un comision. 3 (Pex) Procent pe care îl reține o bancă la efectuarea unui scont (2). 4 Dobândă reținută anticipat de către o bancă, un cămătar pentru un împrumut care este pe cale să se efectueze (din însuși valoarea acelui împrumut).

SCONT, sconturi, s. n. 1. Operație de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerț de către bănci, cu reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision. ♦ Sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului. 2. (Rar) Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobânzilor, când plata unei obligații se face înainte de termen. – Din it. sconto.

SCONT, sconturi, s. n. 1. Operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei polițe, reținîndu-se în schimb un mic beneficiu; procentul reținut ca beneficiu. ♦ Sumă de bani, reprezentînd dobînda la un împrumut, pe care bancherul și-o reține cu anticipație din valoarea împrumutului. 2. Reducere acordată debitorului din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobînzilor, cînd plata unei facturi se face înainte de termen.

SCONT s.n. 1. Operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei polițe, reținându-se un procent care reprezintă dobânda până la scadență; procentul pe care îl oprește o bancă atunci când face o operație de scontare. ♦ Sumă de bani care reprezintă dobânda pentru un împrumut și pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. (Rar) Reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o poliță sau o datorie înainte de scadență. [< it. sconto].

SCONT s. n. 1. operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei cambii, reținându-se un procent care reprezintă dobânda pentru un împrumut, pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o datorie înainte de scadență. (< it. sconto)

SCONT, sconturi, s.n. Operație prin care o bancă comercială cumpără o cambie de la beneficiarul ei înainte ca aceasta să ajungă la scadență.

SCONT ~uri n. 1) Operație financiară prin care valoarea unei polițe este achitată anticipat de către o bancă, reținându-se un anumit procent. 2) Dobânda reținută de bancă la efectuarea acestei operații. 3) Reducere acordată debitorului care achită o datorie înainte de scadență. /<it. sconto

scont n. scăzământ dat debitorului care face o plată înainte de scadență (= it. sconto).

* scont n., pl. urĭ (fr. escompte, d. it. sconto. V. cont). Scăzămînt acordat creditoruluĭ care-și plătește în ainte de scadență. Scăzămînt pe care un salariat nevoiaș îl acordă unuĭ cămătar care-ĭ plătește salaru maĭ devreme rămînînd ca acest cămătar să încaseze el pe urmă salaru întreg. Regula de scont, o regulă de aritmetică pin care obțiĭ soluțĭunea chestiunilor de scont.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scont s. n., pl. scónturi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scont (-turi), s. n. – Reducere, scăzămînt. – Mr. scondu. It. sconto, parțial prin intermediul germ. Skonto.Der. sconta, vb. (a efectua un scont, a conta).

Intrare: scont
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scont
  • scontul
  • scontu‑
plural
  • sconturi
  • sconturile
genitiv-dativ singular
  • scont
  • scontului
plural
  • sconturi
  • sconturilor
vocativ singular
plural
scompt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sconto
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)