SCONT s.n. 1. Operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei polițe, reținîndu-se un procent care reprezintă dobînda pînă la scadență; procentul pe care îl oprește o bancă atunci cînd face o operație de scontare. ♦ Sumă de bani care reprezintă dobînda pentru un împrumut și pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. (Rar) Reducere, scăzămînt făcut unui debitor care achită o poliță sau o datorie înainte de scadență. [< it. sconto].