13 definiții pentru scofâlci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOFÂLCÍ, scofâlcesc, vb. IV. Refl. 1. A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, ridați, a ajunge să i se vadă oasele; p. ext. a îmbătrâni sau a părea bătrân. ◊ Tranz. Boala l-a scofălcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji. – Et. nec.

SCOFÂLCÍ, scofâlcesc, vb. IV. Refl. 1. A slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, a ajunge să i se vadă oasele; p. ext. a îmbătrâni sau a părea bătrân. ◊ Tranz. Boala l-a scofâlcit. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji. – Et. nec.

A SCOFÂLCÍ ~ésc tranz. A face să se scofâlcească. /Orig. nec.

A SE SCOFÂLCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se trage la față prin slăbire excesivă. 2) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-și pierde forma inițială (din cauza căldurii sau/și a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a se scorogi. /Orig. nec.

SCOFÎLCÍ, scofîlcesc, vb. IV. Refl. 1. A slăbi, a avea obrajii descărnați (ceea ce lasă să se străvadă forma oaselor); a îmbătrîni sau a părea bătrîn. Era uscat, i se scofîlciseră obrajii și i se lungise nasul. CAMIL PETRESCU, O. I 233. ◊ Tranz. Prăpastia în care se prăvălește pe rînd tot ce este... îi scofîlcea obrajii și-l schimba la față pe fiece clipă mai mult. MACEDONSKI, O. III 96. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strîmba, a se încovoia; a se scoroji.

scofîlcésc și (nord) covîlcésc (mă) v. refl. (cp. cu rus. kovylĕatĭ, a șchĭopăta, dial. „a încovoĭa”). Iron. Slăbesc foarte mult, mi se trag obrajiĭ (de boală, de mizerie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!scofâlcí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scofâlcéște, imperf. 3 sg. se scofâlceá; conj. prez. 3 să se scofâlceáscă

scofâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scofâlcésc, imperf. 3 sg. scofâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. scofâlceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCOFÂLCÍ vb. a se descărna. (Obrazul i s-a ~.)

SCOFÂLCÍ vb. v. burduși, coji, coșcovi, deforma, scoroji, strâmba.

scofîlci vb. v. BURDUȘI. COJI. COȘCOVI. DEFORMA. SCOROJI. STRÎMBA.

SCOFÎLCI vb. a se descărna. (Obrazul i s-a ~.)

Intrare: scofâlci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scofâlci
  • scofâlcire
  • scofâlcit
  • scofâlcitu‑
  • scofâlcind
  • scofâlcindu‑
singular plural
  • scofâlcește
  • scofâlciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scofâlcesc
(să)
  • scofâlcesc
  • scofâlceam
  • scofâlcii
  • scofâlcisem
a II-a (tu)
  • scofâlcești
(să)
  • scofâlcești
  • scofâlceai
  • scofâlciși
  • scofâlciseși
a III-a (el, ea)
  • scofâlcește
(să)
  • scofâlcească
  • scofâlcea
  • scofâlci
  • scofâlcise
plural I (noi)
  • scofâlcim
(să)
  • scofâlcim
  • scofâlceam
  • scofâlcirăm
  • scofâlciserăm
  • scofâlcisem
a II-a (voi)
  • scofâlciți
(să)
  • scofâlciți
  • scofâlceați
  • scofâlcirăți
  • scofâlciserăți
  • scofâlciseți
a III-a (ei, ele)
  • scofâlcesc
(să)
  • scofâlcească
  • scofâlceau
  • scofâlci
  • scofâlciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)