SCOFÎLCI, scofîlcesc, vb. IV. Refl. 1. A slăbi, a avea obrajii descărnați (ceea ce lasă să se străvadă forma oaselor); a îmbătrîni sau a părea bătrîn. Era uscat, i se scofîlciseră obrajii și i se lungise nasul. CAMIL PETRESCU, O. I 233. ◊ Tranz. Prăpastia în care se prăvălește pe rînd tot ce este... îi scofîlcea obrajii și-l schimba la față pe fiece clipă mai mult. MACEDONSKI, O. III 96. 2. Fig. (Despre obiecte) A se strîmba, a se încovoia; a se scoroji.