SCOBORÎ, scobor, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul; a coborî (1). ♦ A se deplasa, a merge în jos pe un loc înclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pământ, în jos. ♦ Intranz. (Despre soare, lună) A apune. 2. Tranz. A schimba înălțimea glasului pentru a trece la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas scăzut; a coborî (4). 3. Refl. Fig. A se înjosi, a se degrada, a se coborî (6). – Pref. s- + coborî.

scobar² sn [At: ALR II 6695/365 / Pl: ~e / E: scoabă + -ar] 1 (Reg) Unealtă formată dintr-un cilindru tăios de oțel, fixat pe un mâner de lemn, folosită în dogărie, pentru curățarea și netezirea interiorului vaselor mici de lemn Si: (reg) zgârci. 2 Capră alcătuită dintr-o bucată de lemn rezemată pe patru picioare și echipată cu dinți de lemn, între care se fixează 8-10 șindrile în vederea executării ulucelor, folosită în industria țărănească.

scobar¹ sn [At: LB / Pl: ~i / E: ns cf scoabă¹, scobi¹, bg скобар] 1 sm Pește teleostean de râu din familia ciprinidelor, lung de 25-30 cm, cu corpul alungit, acoperit cu solzi osoși, de culoare verde-măslinie pe spate și argintie pe laturi, cu botul conic și cu maxilarul superior mult ieșit în afară, care trăiește în grupuri mari, mai ales în apele din regiunile de dealuri Si: morun², (reg) scobai (1), scobaci¹, pod³, podeț⁴, poduț¹, mațe-negre (Chondrostoma nasus). 2 sm (Iht; îdt) Mreană (Barbus barbus). 3 a (Iht; șîs nisetru ~) Varietate de nisetru caracterizată prin numărul mare de plăci cornoase care îi acoperă corpul. 4 sm (Orn; reg) Pescărel (Cinclus cinclus). 5 sm (Orn; reg) Lăstun-de-mal (Riparia riparia). 6 sm (Bot; reg) Măceș (1) după fructificare.

scobărî v vz scoborî

scoborî [At: NECULCE, L. 98 / V: (reg) ~bărî, scub~ / Pzi: scobor / E: s- + coborî] (Pop) 1-2 vir (Îoc a sui, a urca) A se deplasa de sus în jos Si: a coborî (3-4), a descinde (1). 3-4 vir A veni dintr-o regiune geografică cu o altitudine mai mare Si: a coborî (25). 5-6 vir A veni dinspre nord Si: a coborî (26). 7-8 vir (Pex) A veni din altă parte Si: a coborî (27). 9-10 vir A se da jos de undeva Si: coborî (1-2). 11-12 vir (Pex) A pune piciorul pe sol dându-se jos dintr-un vehicul, de pe cal etc. Si: a coborî (5). 13 vtf A obliga pe cineva să se dea jos de undeva. 14-15 vtfr (Fig) A ajunge (sau a face să ajungă, a (se) considera) pe o poziție inferioară celei precedente (sau celei reale) într-o ierarhie, într-o scară de valori etc. Si: a (se) degrada, a (se) înjosi. 16-17 vir (D. un obiect sau o ființă care zboară) A se deplasa spre o altitudine (mai) mică prin atmosferă. 18-19 vir (D. un obiect sau o ființă care zboară) A se așeza undeva venind de sus în zbor. 20 vt (C. i. un obiect atârnat sau pus undeva sus) A lua de la locul lui pentru a așeza mai jos, a utiliza etc. 21 vt (C. i. ființe situate la o înălțime oarecare) A lua cu sine și a duce jos. 22 vtf (C. i. ființe situate la o înălțime oarecare) A face să se dea jos. 23-24 vir (D. unele corpuri cerești) A se apropia de (sau a fi sub) linia orizontului Si: a coborî (8), a apune (1), a asfinți (1), (pop) a scăpăta . 25-26 vir (Pex; d. seară, noapte) A se lăsa. 27 vt (C. i. vocea, tonul unui om) A schimba intensitatea sau înălțimea pentru a fi mai puțin intens sau mai puțin profund Si: a coborî (11).

scuborî v vz scoborî

COBORÎ, SCOBORÎ (-or) I. vb. tr. A da jos, a lăsa jos dintr’un loc ridicat, a pogorî: cioclii au coborît săcriul în groapă (NEGR.); Ⓕ: ~ glasul, a vorbi mai încet, cu un ton mai jos. II. vb. intr. și refl. 1 A se da jos dintr’un Ioc înalt, ridicat, a se pogorî: și ne coborîm noi și ne tot coborîm cu mare grentate pe niște povîrnîșuri primejdioase (CRG.); din trăsură coboară o damă elegantă (CAR.) ¶ 2 ~ din scaun, a renunța la tron, a abdica: p’aci era să se scoboare din scaunul împărăției (ISP.) ¶ 3 A trage la un hotel, la un han: mă coboram la otelul de Fetersburg, în casele lui Beizadea Petrache Mavrogheni (I.-GH.) ¶ 4 A-și urma drumul spre apus: soarele se scobora încet spre asfințit (VLAH.) ¶ 5 A-și trage originea, a-și avea obîrșia: Românii se coboară din coloniștii romani.

SCOBORÎ, scobor, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul; a coborî (1). ♦ A se deplasa, a merge în jos pe un loc înclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pământ, în jos. ♦ Intranz. (Despre soare, lună) A apune. 2. Tranz. A schimba înălțimea glasului pentru a trece la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas scăzut; a coborî (4). 3. Refl. Fig. A se înjosi, a se degrada, a se coborî (6). – Pref. s- + coborî.

SCOBAR, scobari, s. m. Pește de apă dulce, lung de 15-30 cm, verzui-negricios pe spate, alb pe laturi și pe abdomen, cu botul proeminent ca un nas (Chondrostoma nasus); mațe-negre, scobai.

SCOBAR ~i m. Pește dulcicol, de talie mică, cu maxilarul superior alungit, verde-negricios pe spinare și alb pe restul corpului. /Din scoabă

scobar m. pește alb foarte gustos, e caracterizat prin gura-i transversală sub un bot prelungit, se prinde mult în Olt și Bistrița (Chondostroma nasus). [Mold. scobaiu: dela scoabă, după conformațiunea botului său].

scobáĭ (nord) și scobár (Olt.) m (sîrb. skobalj, šk-, bg. skobarĭ, id.). Un peștișor cu aripĭoarele roșiatice (chondrostoma [saŭ cyprinus] nasus). – În Trans. Suc. și poduț.

scobór, a -î v. tr. (din cobor, cum se zice maĭ rar, ĭar acesta din pogor. – Scobor, scoboară; scoboram; să scoboare). Daŭ jos, las în jos: a scoborî cĭutura în fîntînă, (fig.) a scoborî tonu. V. intr. (Rar). Oile scoboară de la munte. V. refl. Mă daŭ jos: oile oile se scoboară de la munte. Fig. Descind, mă trag: Româniĭ se scoboară din Romanĭ. – Maĭ des: daŭ jos, las maĭ jos, mă daŭ jos, mă trag din.

scobar s. m., pl. scobari

scobar s. m., pl. scobari

scobar s. m., pl. scobari

scobar (-ri), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). – Var. Mold. scobai. Bg. skobari, sb., cr. skobalj (Cihac, II, 332; Tiktin).

SCOBÁR (< bg.) s. m. Pește teleostean din familia ciprinide, lung de 25-50 cm, greu de 100-400 g, de culoare verde-măslinie pe spate și argintie pe laturi, cu maxilarul superior mai lung decât cel inferior (ca un „nas”) (Chondrostoma nasus). Trăiește în ape curgătoare, în Europa, în România îndeosebi în râurile mari din reg. de deal și podiș, unde se individualizează o „zonă a scobarului” în care acesta este dominant, situată în aval de zona lipanului și în amonte de zona mrenei, dar este frecvent și în regiuni piemontane și de câmpie înaltă. (Reg.) poduț.

SCOBAR s. (IHT.; Chondrostoma nasus) (reg.) morun, pod, podeț, poduț, scobai, mațe-negre (pl.).

SCOBAR s. v. mreană, pescar, pescărel, pescăruș.

SCOBORÎ vb. 1. v. coborî. 2. a (se) coborî, a descinde, (înv.) a deștinde. (~ din trăsură.) 3. v. lăsa. (~ ceața, noaptea.)

SCOBORÎ vb. v. degrada, dezonora, înjosi, umili.

scobar s. v. MREANĂ. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUȘ.

SCOBAR s. (IHT.; Chondrostoma nasus) (reg.) morun, pod, podeț, poduț, scobai, mațe-negre (pl.).

SCOBORÎ vb. 1. a coborî, (înv. și pop.) a scăpăta. (A ~ dealul, treptele, sacul din pod.) 2. a (se) coborî, a descinde, (înv.) a deștinde. (~ din trăsură.) 3. a cădea, a coborî, a se lăsa. (~ ceața, noaptea.)

scoborî vb. v. DEGRADA. DEZONORA. ÎNJOSI. UMILI.

scobar, scobare, s.n. (reg.) 1. unealtă formată dintr-un cilindru tăios de oțel, fixat pe un mâner de lemn, folosită în dogărie, pentru curățirea și netezirea interiorului vaselor mici de lemn; zgârci. 2. capră de lemn folosită la executarea ulucelor, în industria țărănească.

scoborî, scobor, v.t.r. (pop.) A (se) coborî: „Pintea Viteazul de multe ori s-a scoborât în orașe, să facă dreptate” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 229). – Din pref. s- + coborî (cf. pogorî) (MDA).