22 de definiții pentru schismă schizmă shismă shizmă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHÍSMĂ, schisme, s. f. 1. Sciziune în sânul Bisericii, refuz al unui grup de credincioși de a se supune conducerii oficiale. 2. P. anal. Dezbinare, ruptură provocate de o deosebire de păreri. – Din fr. schisme, lat. schisma.

schismă sf [At: BUL. COM. IST. II, 266 / V: ~izmă, (înv) shi~ / Pl: ~me / E: ngr σχίσμα, lat schisma, fr schisme] 1 Separare formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă creștină căreia îi aparține. 2 Refuzul de a se supune conducerii oficiale a comunității și adoptarea unor dogme și a unui ritual propriu. 3 (Pgn) Separare provocată de deosebiri de păreri, de neînțelegeri pe chestiuni de principiu între grupuri sau între persoane unite până atunci Si: sciziune. 4 (Îs) Marea ~ (bisericească) Separarea intervenită între papalitate și patriarhia de Constantinopol, la 1054, ca urmare a unor vechi divergențe politice și religioase.

SCHÍSMĂ, schisme, s. f. Separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține; p. ext. dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma.

SCHÍSMĂ, schisme, s. f. Separare formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține; fig. neînțelegere sau dezbinare pe chestiuni de principii între grupuri sau persoane, unite pînă atunci; sciziune. Așa cum se întîmplă cu orișicine care a cutezat să turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme. GALACTION, O. I 33.

SCHÍSMĂ s.f. Separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă; (p. ext.) dezbinare, separare de opinii, neînțelegere; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. [< lat., gr. schisma – diviziune, fr. schisme].

SCHÍSMĂ s. f. 1. separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă. 2. dezbinare, neînțelegere, ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. (< fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma)

SCHÍSMĂ ~e f. 1) rel. Separare a unor comunități religioase de o biserică unitară în urma unor neînțelegeri dogmatice. 2) înv. Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei; sciziune. [G.-D. schismei] /<ngr. shísma, lat. schisma, fr. schisme

schismă f. 1. separațiune de Biserica mamă fără însă a se lepăda și de dogmele ei: Biserica catolică și Biserica ortodoxă sunt desbinate prin schisma din anul 858 a lui Foțiu; 2. fig. neînțelegere în materie de politică, de literatură.

shizmă[1] sf vz schismă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

* schízmă f., pl. e (vgr. shisma, d. shizo, despic, despart, lat. scindere, scissum. V. schist, scisiune, șindilă). Scisiune, disidență, despărțire, maĭ ales la religiune (dar păstrînd dogmele): biserica catolică și cea ortodoxă îs dezbinate pin schizma de la 858, ĭar cea protestantă pin schizma de la 1521 a luĭ Luther. – Odinioară shizmă (după ngr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schísmă (separare religioasă, sciziune) s. f., g.-d. art. schísmei; pl. schísme

schísmă s. f., g.-d. art. schísmei; pl. schísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHÍSMĂ s. v. sciziune.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

schísmă (-me), s. f. – Sciziune. – Var. înv. shismă. Mr. shizmă. Mgr. σχίσμα (Murnu 50; Gáldi 250) și modern din fr. schisme.Der. schismatic, adj., din fr. schismatique; schismi, vb. (înv., a forma), probabil prin confuzia lui schismă cu schimă „formă” (Tiktin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

schismă (σχίσμα) v. comă.

arată toate definițiile

Intrare: schismă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schismă
  • schisma
plural
  • schisme
  • schismele
genitiv-dativ singular
  • schisme
  • schismei
plural
  • schisme
  • schismelor
vocativ singular
plural
schizmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
shismă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
shizmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

schismă schizmă shismă shizmă

  • 1. Sciziune în sânul Bisericii, refuz al unui grup de credincioși de a se supune conducerii oficiale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. prin analogie Dezbinare, ruptură provocate de o deosebire de păreri.
    exemple
    • Așa cum se întîmplă cu orișicine care a cutezat să turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme. GALACTION, O. I 33.
      surse: DLRLC

etimologie: