SCHINDUC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară un fel de rachiu (Conioselinum vaginatum). – Et. nec.

schinduc sm vz schinduf¹

SCHINDUC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară un fel de rachiu. (Conioselinum vaginatum). – Et. nec.

SCHINDUC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară o băutură spirtoasă (Conioselinum Fischeri).

schinduc m. plantă rară, cu florile albe, cu ale cării fructe aromatice călugării din schitul Durău (jud. Neamțu) prepară un rachiu (Conioselinum). [Origină necunoscută].

SCHINDUF s. m. (Bot.) 1. Cimbrișor. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, folosită ca nutreț pentru vite sau în bucătărie și în medicină (Trigonella foenum graecum). – Et. nec.

sanduh¹ sm vz schinduf¹

sanduh² s vz sfanduh^[1]

schindafă sf vz schinduf¹

schindof sm vz schinduf¹

schinduf¹ sm [At: ȘĂINEANU / V: ~uc^[1], (reg) ~fă, ~uș, ~uț, ~dafă, ~dof, sanduh, sfan~, sfinduc, sfândig, sfândoc, sfân~, sfundoc, sfunduc, standuh, svanduc, svanduh / Pl: ~i / E: nct] 1 Plantă din familia leguminoaselor, cu miros specific pătrunzător, cu frunze trifoliate, cu flori albe-gălbui, folosită în medicină, în bucătărie sau ca nutreț Si: (reg) molotru (Trigonella foenumgraecum). 2 (Bot; reg) Sulfină-albastră (Trigonella caerulea). 3 (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus serpyllum). 4 (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus pulegioides). 5 (Îf schinduc) Plantă erbacee montană din familia umbelifererelor, înaltă de 50-150 cm, cu flori albe-verzui și cu fructe ovale, lucioase, prevăzute cu aripioare, aromatice, întrebuințate la prepararea unei băuturi alcoolice Si: (reg) bucinișel (Conioselinum vaginatum). 6 Băutură alcoolică preparată din schinduc (5) (cu afine, zeamă de lămâie etc.). corectat(ă)

schindufă sf vz schinduf¹ corectat(ă)

schinduș sm vz schinduf¹ corectat(ă)

sfanduh^[1] sm vz schinduf¹

sfândec^[1] sm vz schinduf¹

sfândig sm vz schinduf¹

sfândoc sm vz schinduf¹

sfânduc^[1] sm vz schinduf¹

sfânduh sm vz schinduf¹

sfinduc sm vz schinduf

sfundoc sm vz schinduf¹

sfunduc sm vz schinduf¹

standuh sm vz schinduf¹

svanduc sm vz schinduf¹

svanduh sm vz schinduf¹

SCHINDUF s. m. (Bot.) 1. Cimbrișor. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuințată ca nutreț pentru vite sau folosită în bucătărie și în medicină (Trigonella foenum graecum). – Et. nec.

SCHINDUF s. m. 1. Specie de cimbrișor cu tulpina în patru muchii, cu frunzele acoperite cu peri aspri și cu florile dispuse în capitule; crește prin poieni și pe marginea pădurilor (Thymus Chamaedrys). 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuințată ca nutreț pentru vite, în bucătărie ca condiment, și în medicină pentru proprietățile ei tonice, emoliente și laxative (Trigonella Foenum graecum). Gospodinele țin foarte mult ca... să samene și sămînță de schinduf, care miroase foarte frumos. PAMFILE, A. R. 105.

schinduf m. Mold. Bot. cimbru. [V. schinduc].

schindúf m. (sîrb. svinduh, bg. sminduh, poate din *ĭasmin-duh, miros de ĭasomie). Vest. Cimbrișor, cimbru. Est. (schinduc). O plantă umbeliferă aromatică din ale căreĭ frunze călugăriĭ de la schitu Durăŭ fac un fel de rachiŭ (conieselinum tataricum). – Și -ufă în P.P. în rimă cu tufă.^[1] modificată

schinduc (băutură, plantă) s. m.

schinduc (plantă, băutură) s. m.

schinduc s. m.

schinduf (plantă) s. m.

schinduf (plantă) s. m.

schinduf s. m.

schinduf (-fi), s. m. – Cimbrișor (Thymus serpyllum). – Var. schindufă. Bg. sminduh „Trigonella caerulea” (Conev 46); schimbul fonetic e destul de ciudat. – Var. schinduc, s. m. (Mold., plantă, Conioselinum tataricum).

SCHINDUF s.m. Plantă erbacee, îndeobște folosită ca nutreț, numită și fân grecesc (Trigonella foenum-grecum), ale cărei semințe se folosesc în țările asiatice drept condiment – fie uscate, adăugate în amestecuri tradiționale (curry), fie încolțite ca o verdeață picantă, în salate.

SCHINDÚF (et. nec.) s. m. (BOT.) 1. Cimbrișor. 2. Plantă erbacee anuală din familia fabacee (Trigonella foenum graecum), înaltă de c. 50 cm, cu frunze pețiolate flori gălbui sau palliliachii, solitare sau în perechi la subsuara frunzelor, păstăi de 6-11 cm, cu 10-20 semințe. Cultivată sporadic ca plantă furajeră, alimentară (condiment) și medicinală (ca stimulent al metabolismului în anemii, astenie, nevroze etc.).

SCHINDUC s. (BOT.; Conioselium vaginatum) (reg.) bucinișel.

SCHINDUC s. (BOT.; Conioselium vaginatum) (reg.) bucinișel.

SCHINDUF s. (BOT.; Trigonella foenum graecum) (reg.) molotru.

SCHINDUF s. v. cimbrișor, sulfină albastră.

SCHINDUF s. (BOT.; Trigonella foenum graecum) (reg.) molotru.

schinduf s. v. CIMBRIȘOR. SULFINĂ ALBASTRĂ.

sfânduc s.m. (reg.; în loc. adv.) ca din sfânduc = ca din senin.