16 definiții pentru molotru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

molotru sm [At: FILIMON, O. I, 156 / V: (reg) -tră sf morotr / E: slv молотрь] 1 Reg) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele lanceolate, cu florile albastre, dispuse în raceme alungite, cu fruct în formă de păstaie, care are numeroase semințe (Trigonella besseriana). 2 (Reg; îs) ~ albastru Sulfină albastră (Trigonella coerulea). 3 (Reg; îc) ~-alb Sulfină-albă (Melilotus cdbus). 4 (Reg; îc) ~-galben Sulfină (Melilotus officinalis). 5 (Trs) Chimen (Carum carvi). 6 Molură (Foeniculum vulgare).

MOLÓTRU, molotri, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albastre și cu fructul în formă de păstaie (Trigonella besseriana). ♦ (Reg.) Molură. – Din sl. molotrĭ.

MOLÓTRU, molotri, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albastre și cu fructul în formă de păstaie (Trigonella besseriana). ♦ (Reg.) Molură. – Din sl. molotrĭ.

MOLÓTRU s. m. (Regional) Sulfină. Frunză verde de molotru, Dacă astăzi sînt în codru... De ce nu mă-n- trebi, creștine, Să-ți spui focul ce-arde-n mine? FILIMON, C. 121. [Pentru] tușea rea... Rădăcina de molotru și cu sămînța lin, pisează-le și le bea cu vin. ȘEZ. VIII 152.

molotru m. plantă leguminoasă cu floarea galbenă (Melilotus). [Slav. MOLOTRŬ].

molótru m. (vsl. molotrŭ, mărar, d. ngr. málathron și márathron. V. mărar). Sulfină. Un fel de mărar ale căruĭ fructe se întrebuințează în medicină (foeniculum vulgare [officinále saŭ capilláceum]).

sulfină f. plantă numită și molotru, ale carii flori galbene mirositoare se pun printre rufe pentru a le parfuma (Melilotus). [Mold. sulcină: origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!molótru (-lo-tru) s. m., art. molótrul; pl. molótri, art. molótrii

molótru s. m. (sil. -tru), art. molótrul; pl. molótri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLÓTRU s. v. chimen, chimion, molură, schinduf, sulfină.

molotru s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. SCHINDUF. SULFINĂ.

MOLOTRU ÁLB s. v. sulfină.

MOLOTRU ALBÁSTRU s. v. sulfină albastră.

molotru albastru s. v. SULFINĂ ALBASTRĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

molótru (molótri), s. m. – Sulfină (Melilotus coerulea). Mr. malathru. Mgr. μάραθρον, prin intermediul sl. molotri (Cihac, II, 202; Tiktin; Conev 48). Der. directă din gr., printr-o var. *μόλοθρον (Diculescu, Elementele, 469), pare mai puțin probabilă.

Intrare: molotru
  • silabație: -tru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molotru
  • molotrul
  • molotru‑
plural
  • molotri
  • molotrii
genitiv-dativ singular
  • molotru
  • molotrului
plural
  • molotri
  • molotrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)