2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHELÉT, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor care susțin corpul unui vertebrat; sistemul osos așezat în poziția sa naturală. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistență al unei construcții sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau științifice; schemă. – Din fr. squelette.

SCHELÉT, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor care susțin corpul unui vertebrat; sistemul osos așezat în poziția sa naturală. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistență al unei construcții sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau științifice; schemă. – Din fr. squelette.

schelet sn [At: TEODORI, A. 62/5 / V: (înv) sce~, ~on, ~tr, ~tru, schie~, (reg) schilete / Pl: ~e, (rar) ~uri, ~eți sm / E: fr squelette, ger Skelett, it scheletro] 1 Totalitatea oaselor care susțin corpul animalelor vertebrate Si: osatură, sistem osos. 2 (Spc) Sistemul osos descărnat. 3 (D. ființe sau părți ale corpului lor; îla) De ~ Foarte slab Si: scheletic (2). 4 (Prin exagerare) Epitet dat unei ființe extrem de slabe, căreia i se văd oasele prin piele. 5 Totalitatea elementelor care constituie structura de rezistență a unei construcții, a unui sistem tehnic etc. Si: schelărie (2). 6 Ceea ce a mai rămas, în urma degradării, dintr-o construcție, dintr-un sistem tehnic etc. Si: osatură. 7 Ansamblul elementelor mai dure ale solului, care rezistă eroziunilor. 8 (Fig) Plan sumar redus la câteva idei generale, principale, care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrări științifice, literare, artistice, a unui proces, a unui fenomen etc. Si: schemă (2). 9 Caracter tipografic (lung și subțire) format din conturul literelor. 10 Totalitatea sunetelor (sau fonemelor) din care este format un cuvânt.

SCHELÉT, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor din corpul unui vertebrat (v. osatură); p. ext. sistemul osos așezat în poziția sa naturală. Scheletele înmormîntate de volburele năsipului arzător al pustiilor. EMINESCU, N. 24. Cetatea... rămase singură... ca un mare schelet de uriaș. NEGRUZZI, S. I 175. ◊ Fig. Salcîmii înșirați pe drum își îndoiau scheletele negre, scîrțîind cu jale. BART, E. 250. ♦ Fantomă. Schelet d-altă lume, cu forme cumplite, Rînjind, către mine privea neclintit. ALEXANDRESCU, M. 42. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistență al unei construcții sau al unui sistem tehnic. S-au întins grabnic grinzi și scări de lemn... sprijinite de scheletul podului căzut. SAHIA, N. 34. Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. EMINESCU, O. I 63. La apusul zilei scheletul lor [al ruinelor] priveam. ALEXANDRESCU, P. 149. 3. Planul unei opere literare sau științifice; schemă. Se entuziasmează... înaintea concepțiunii prime, ideii prime, gîndului primordial, care nu e altceva decît scheletul intrigii. GHEREA, ST. CR. II 273. – Variantă: (învechit) schelétru (CONACHI, P. 227) s. n.

SCHELÉT s.n. 1. Partea osoasă a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatură. 2. Totalitatea pieselor de rezistență care formează o construcție sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan, schemă sumară a unei opere literare, științifice etc. [< fr. squelette, cf. lat. sceletus, gr. skeletos].

SCHELÉT s. n. 1. partea osoasă sau calcaroasă a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat. 2. ansamblu de elemente care formează structura de rezistență a unei construcții sau a unui sistem tehnic; osatură. 3. (fig.) plan, schemă sumară a unei opere literare, științifice etc. 4. fracțiune granulometrică a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm. 5. caracter tipografic (lung și subțire) format din conturul literelor. 6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvânt. (< fr. squelette)

SCHELÉT ~e n. 1) (la om și la animale) Ansamblul oaselor dintr-un organism; osatură. 2) fig. Ființă foarte slabă. 3) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistență a unei construcții; osatură; carcasă. ~ de avion. 4) fig. Construcție internă a unei opere scrise; schemă compozițională; osatură. /<ngr. skeletos, lat. sceletus, fr. squelette, germ. Skelett

schelet n. 1. totalitatea oaselor înșirate la om și la animalele vertebrate, în situațiunea lor naturală; 2. fig. om foarte slab, numai piele și oase; (poetic) pe undele încete ’și mișcă corăbii scheletele de lemn EM.; 3. primele liniamente sau idei: scheletul unei opere.

* schelét n., pl. e (fr. squelette, d. vgr. skeletós, uscat, de unde vine și lat. scéletus, schelet: it. schéletro). Totalitatea oaselor unuĭ om saŭ unuĭ animal așezate în ordinea lor naturală: moartea e reprezentată de multe orĭ supt forma unuĭ schelet omenesc. Fig. Persoană foarte slabă: acest om e un adevărat schelet. Schiță, plan redus, trăsăturĭ generale: scheletu uneĭ tragediĭ. Laturile și coastele saŭ alte rămășite dintr’un lucru: scheletu uneĭ corăbiĭ. V. osăminte, osatură, cherestea.

scheleton2[1] sn vz schelet corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

schelét s. n., pl. scheléte

schelét s. n., pl. scheléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHELÉT s. 1. v. sistem osos. 2. v. schelărie. 3. v. structură.

SCHELET s. 1. (ANAT.) osatură, sistem osos, (înv., în Transilv.) dabilă, (fig.) cherestea. (~ al unei ființe.) 2. schelărie. (~ unei construcții.) 3. osatură, structură. (~ de rezistență al unei construcții.) 4. schemă. (~ unei opere.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

schelét (-te), s. n. – Sistemul osos. Fr. squelette.Der. scheletic, adj., din fr. squelettique.

arată toate definițiile

Intrare: Schelet
Schelet nume propriu
nume propriu (I3)
  • Schelet
Intrare: schelet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelet
  • scheletul
  • scheletu‑
plural
  • schelete
  • scheletele
genitiv-dativ singular
  • schelet
  • scheletului
plural
  • schelete
  • scheletelor
vocativ singular
plural
scheletru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scheletru
  • scheletrul
plural
  • scheletre
  • scheletrele
genitiv-dativ singular
  • scheletru
  • scheletrului
plural
  • scheletre
  • scheletrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

schelet scheletru

  • 1. Totalitatea oaselor care susțin corpul unui vertebrat; sistemul osos așezat în poziția sa naturală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: osatură 3 exemple
    exemple
    • Scheletele înmormîntate de volburele năsipului arzător al pustiilor. EMINESCU, N. 24.
      surse: DLRLC
    • Cetatea... rămase singură... ca un mare schelet de uriaș. NEGRUZZI, S. I 175.
      surse: DLRLC
    • figurat Salcîmii înșirați pe drum își îndoiau scheletele negre, scîrțîind cu jale. BART, E. 250.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Ființă foarte slabă.
      surse: NODEX
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Schelet d-altă lume, cu forme cumplite, Rînjind, către mine privea neclintit. ALEXANDRESCU, M. 42.
        surse: DLRLC
  • 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistență al unei construcții sau al unui ansamblu tehnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: carcasă osatură 4 exemple
    exemple
    • Schelet de avion.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • S-au întins grabnic grinzi și scări de lemn... sprijinite de scheletul podului căzut. SAHIA, N. 34.
      surse: DLRLC
    • Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. EMINESCU, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • La apusul zilei scheletul lor [al ruinelor] priveam. ALEXANDRESCU, P. 149.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Planul unei opere literare sau științifice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: osatură schemă un exemplu
    exemple
    • Se entuziasmează... înaintea concepțiunii prime, ideii prime, gîndului primordial, care nu e altceva decît scheletul intrigii. GHEREA, ST. CR. II 273.
      surse: DLRLC
  • 4. Fracțiune granulometrică a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm.
    surse: MDN '00
  • 5. Caracter tipografic (lung și subțire) format din conturul literelor.
    surse: MDN '00
  • 6. lingvistică Totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvânt.
    surse: MDN '00

etimologie: