2 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHEÁUN, scheaune, s. n. (Rar) Scheunătură. – Din scheuna (derivat regresiv).

scheaun sn [At: SADOVEANU, O. XVII, 183 / S și: schiaun / Pl: ~e / E: pvb scheuna] (Rar) Scheunat (1).

SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.: despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.

scăuăi[1] v vz scheuna

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

scheuna vir [At: EMINESCU, O. IV, 81 / P: sche-u~ / V: (reg) schiaona, schiauăna, schiau~, schiauona, schie~, schioni, schiuăna, schiuna, scauoi[1], scăoi (Pzi: și 3 scăoie), (Pzi: 3 scăuăiește), scăui (Pzi: 3 scăuiește), scău~, șcău~, șcheaona, șcheuna, șchiauna, șchiauona, știau~ / Pzi: scheaun, (rar) scheun / E: fo cf scheau] 1-2 A schelălăi (1-2). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

SCHEUNÁ, scheáun, vb. I. Intranz. (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. ♦ Fig. (Fam.; despre oameni) A se văita, a plânge. [Pr.: sche-u-] – Probabil formație onomatopeică.

arată toate definițiile

Intrare: scheaun
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scheaun
  • scheaunul
  • scheaunu‑
plural
  • scheaune
  • scheaunele
genitiv-dativ singular
  • scheaun
  • scheaunului
plural
  • scheaune
  • scheaunelor
vocativ singular
plural
Intrare: scheuna
  • silabație: sche-u-na info
verb (V29)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scheuna
  • scheunare
  • scheunat
  • scheunatu‑
  • scheunând
  • scheunându‑
singular plural
  • scheaună
  • scheunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scheaun
(să)
  • scheaun
  • scheunam
  • scheunai
  • scheunasem
a II-a (tu)
  • scheauni
(să)
  • scheauni
  • scheunai
  • scheunași
  • scheunaseși
a III-a (el, ea)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheuna
  • scheună
  • scheunase
plural I (noi)
  • scheunăm
(să)
  • scheunăm
  • scheunam
  • scheunarăm
  • scheunaserăm
  • scheunasem
a II-a (voi)
  • scheunați
(să)
  • scheunați
  • scheunați
  • scheunarăți
  • scheunaserăți
  • scheunaseți
a III-a (ei, ele)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheunau
  • scheuna
  • scheunaseră
verb (V29)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șcheuna
  • șcheunare
  • șcheunat
  • șcheunatu‑
  • șcheunând
  • șcheunându‑
singular plural
  • șcheaună
  • șcheunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șcheaun
(să)
  • șcheaun
  • șcheunam
  • șcheunai
  • șcheunasem
a II-a (tu)
  • șcheauni
(să)
  • șcheauni
  • șcheunai
  • șcheunași
  • șcheunaseși
a III-a (el, ea)
  • șcheaună
(să)
  • șcheaune
  • șcheuna
  • șcheună
  • șcheunase
plural I (noi)
  • șcheunăm
(să)
  • șcheunăm
  • șcheunam
  • șcheunarăm
  • șcheunaserăm
  • șcheunasem
a II-a (voi)
  • șcheunați
(să)
  • șcheunați
  • șcheunați
  • șcheunarăți
  • șcheunaserăți
  • șcheunaseți
a III-a (ei, ele)
  • șcheaună
(să)
  • șcheaune
  • șcheunau
  • șcheuna
  • șcheunaseră
verb (V2.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scheauna
  • scheaunare
  • scheaunat
  • scheaunatu‑
  • scheaunând
  • scheaunându‑
singular plural
  • scheaună
  • scheaunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scheaun
(să)
  • scheaun
  • scheaunam
  • scheaunai
  • scheaunasem
a II-a (tu)
  • scheauni
(să)
  • scheauni
  • scheaunai
  • scheaunași
  • scheaunaseși
a III-a (el, ea)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheauna
  • scheaună
  • scheaunase
plural I (noi)
  • scheaunăm
(să)
  • scheaunăm
  • scheaunam
  • scheaunarăm
  • scheaunaserăm
  • scheaunasem
a II-a (voi)
  • scheaunați
(să)
  • scheaunați
  • scheaunați
  • scheaunarăți
  • scheaunaserăți
  • scheaunaseți
a III-a (ei, ele)
  • scheaună
(să)
  • scheaune
  • scheaunau
  • scheauna
  • scheaunaseră
verb (V2.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schiauna
  • schiaunare
  • schiaunat
  • schiaunatu‑
  • schiaunând
  • schiaunându‑
singular plural
  • schiaună
  • schiaunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • schiaun
(să)
  • schiaun
  • schiaunam
  • schiaunai
  • schiaunasem
a II-a (tu)
  • schiauni
(să)
  • schiauni
  • schiaunai
  • schiaunași
  • schiaunaseși
a III-a (el, ea)
  • schiaună
(să)
  • schiaune
  • schiauna
  • schiaună
  • schiaunase
plural I (noi)
  • schiaunăm
(să)
  • schiaunăm
  • schiaunam
  • schiaunarăm
  • schiaunaserăm
  • schiaunasem
a II-a (voi)
  • schiaunați
(să)
  • schiaunați
  • schiaunați
  • schiaunarăți
  • schiaunaserăți
  • schiaunaseți
a III-a (ei, ele)
  • schiaună
(să)
  • schiaune
  • schiaunau
  • schiauna
  • schiaunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scheaun

etimologie:

scheuna schiaunare șcheuna scheauna schiauna

  • 1. unipersonal (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie.
    exemple
    • Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162.
      surse: DLRLC
    • A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431.
      surse: DLRLC
    • Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211.
      surse: DLRLC

etimologie: