scarificare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~cări / E: scarifica] 1 Crestare superficială a pielii cu ajutorul scarificatorului (1), al unui bisturiu, al unui brici etc. Si: scarificație (1). 2 Afânare a solului cu ajutorul scarificatorului (2) Si: scarificație (2). 3 Scormonire și dislocare a materialului de la suprafața unui drum (în refacere) cu ajutorul scarificatorului (3) Si: scarificație (3).

SCARIFICARE, scarificări, s. f. Acțiunea de a scarifica și rezultatul ei.

SCARIFICARE s.f. Acțiunea de a scarifica și rezultatul ei; scarificație. [< scarifica].

SCARIFICA, scarific, vb. I. 1. A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura îndepărtarea pământului, a pietrelor etc. sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea unui bolnav, provocând o ușoară sângerare în scop terapeutic sau pentru a introduce un medicament, un vaccin, pentru a face o analiză etc. – Din fr. scarifier, lat. scarificare.

scarifia v vz scarifica

scarifica [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~fia / Pzi: scarific / E: lat scarificare, fr scarifer] 1 (Fșa; c. i. pielea, sau, pgn, părți ale corpului, pex, ființe) A cresta superficial cu ajutorul scarificatorului (1), al unui bisturiu, al unui brici etc., pentru a provoca o sângerare locală, pentru a degaja o regiune infiltrată sau inflamată, pentru a aplica un vaccin etc. Si: (înv) a hărăxi (îvr), a scariface. 2 (C. i. pământul arabil) A sfărâma cu scarificatorul (2) sau cu alt instrument. 3 (C. i. materialul de suprafață al unor drumuri, șosele în refacere etc.) A scormoni și a disloca cu ajutorul scarificatorului (3) sau al altor instrumente.

SCARIFICA, scarific, vb. I. Tranz.^[1] 1. A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura îndepărtarea pământului, a pietrelor etc. sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea unui bolnav, provocând o ușoară sângerare în scop terapeutic sau pentru a introduce un medicament, un vaccin, pentru a face o analiză etc. – Din fr. scarifier, lat. scarificare. modificată

SCARIFICA, scarific, vb. I. Tranz. 1. A afîna pămîntul cu ajutorul scarificatorului, cu scopul de a asigura pătrunderea aerului la rădăcina plantelor. 2. A disloca și a scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura săparea și efectuarea altor operații sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea, pentru a provoca o ușoară sîngerare locală sau pentru a introduce o substanță terapeutică (vaccin sau medicament).

SCARIFICA vb. I. tr. 1. A scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută, pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ♦ A afîna pămîntul cu ajutorul scarificatorului. 2. A cresta ușor pielea unui bolnav în scop terapeutic (pentru a-i lua sînge etc.). [P.i. scarific, 3,6 -că. / < lat., it. scarificare, cf. fr. scarifier].

SCARIFICA vb. tr. 1. a scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ◊ a afâna pământul cu scarificatorul. 2. (med.) a cresta ușor pielea pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor etc. (< fr. scarifier, lat. scarificare)

A SCARIFICA scarific tranz. 1) (soluri, terenuri cultivate) A afâna, asigurând pătrunderea aerului la rădăcina plantelor. 2) (suprafețe rutiere în refacere) A scormoni, ușurând lucrările ulterioare. 3) (pielea) A cresta la suprafață, provocând o sângerare ușoară (pentru a introduce un medicament sau pentru a face o analiză). /<lat. scarificare, fr. scarifier

* scarifíc, a -á v. tr. (lat. scarifico, -ficáre, a scarifica, d. ngr. skariphástai, a zgîria). Chir. Hărăxesc, crestez cu lanțeta ca să ĭaŭ sînge. V. scrijilesc.

* scarificațiúne f. (lat. scarificátio, -ónis). Chir. Acțiunea de a sacrifica. – Și -áție, dar. ob. -áre.

scarificare s. f., g.-d. art. scarificării; pl. scarificări

scarificare s. f., g.-d. art. scarificării; pl. scarificări

scarificare s. f., g.-d. art. scarificării; pl. scarificări

scarifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scarific, 2 sg. scarifici, 3 scarifică; conj. prez. 1 sg. să scarific, 3 să scarifice

scarifica (a ~) vb., ind. prez. 3 scarifică; conj. prez. 3 să scarifice

scarifica vb., ind. prez. 1 sg. scarific, 3 sg. și pl. scarifică; conj. prez. 3 sg. și pl. scarifice

scarifica (ind. prez. 3 sg. și pl. scarifică)

SCARIFICÁRE (< scarifica) s. f. 1. (DRUM.) Operație de scormonire și de dislocare a materialului pământos de la suprafața unui teren sau a unei împietruiri, cu scopul de a ușura îndepărtarea acestui material sau a înlesni operațiile de reprofilare s împietruirii. 2. Incizie superficială a pielii. În scop medical, este făcută cu scarificatorul sau cu bisturiul, pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor sau inoculării cu vaccin. Unele triburi practicau s. în scopuri rituale sau decorative.

SCARIFICARE s. (MED.) scarificație. (~ pielii.)

SCARIFICARE s. (MED.) scarificație. (~ pielii.)

SCARIFICA vb. (MED.) (înv.) a hărăxi. (A ~ pielea.)

SCARIFICA vb. (MED.) (înv.) a hărăxi. (~ pielea.)