SCARIFICÁRE (< scarifica) s. f. 1. (DRUM.) Operație de scormonire și de dislocare a materialului pământos de la suprafața unui teren sau a unei împietruiri, cu scopul de a ușura îndepărtarea acestui material sau a înlesni operațiile de reprofilare s împietruirii. 2. Incizie superficială a pielii. În scop medical, este făcută cu scarificatorul sau cu bisturiul, pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor sau inoculării cu vaccin. Unele triburi practicau s. în scopuri rituale sau decorative.