scarificare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~cări / E: scarifica] 1 Crestare superficială a pielii cu ajutorul scarificatorului (1), al unui bisturiu, al unui brici etc. Si: scarificație (1). 2 Afânare a solului cu ajutorul scarificatorului (2) Si: scarificație (2). 3 Scormonire și dislocare a materialului de la suprafața unui drum (în refacere) cu ajutorul scarificatorului (3) Si: scarificație (3).

SCARIFICARE, scarificări, s. f. Acțiunea de a scarifica și rezultatul ei.

SCARIFICARE s.f. Acțiunea de a scarifica și rezultatul ei; scarificație. [< scarifica].

* scarificațiúne f. (lat. scarificátio, -ónis). Chir. Acțiunea de a sacrifica. – Și -áție, dar. ob. -áre.

scarificare s. f., g.-d. art. scarificării; pl. scarificări

scarificare s. f., g.-d. art. scarificării; pl. scarificări

scarificare s. f., g.-d. art. scarificării; pl. scarificări

SCARIFICÁRE (< scarifica) s. f. 1. (DRUM.) Operație de scormonire și de dislocare a materialului pământos de la suprafața unui teren sau a unei împietruiri, cu scopul de a ușura îndepărtarea acestui material sau a înlesni operațiile de reprofilare s împietruirii. 2. Incizie superficială a pielii. În scop medical, este făcută cu scarificatorul sau cu bisturiul, pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor sau inoculării cu vaccin. Unele triburi practicau s. în scopuri rituale sau decorative.

SCARIFICARE s. (MED.) scarificație. (~ pielii.)

SCARIFICARE s. (MED.) scarificație. (~ pielii.)